Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată sub nr. 9 din 8 februarie 2002, contestatorul C.I. a solicitat anularea deciziei de imputare din 5 noiembrie 2001 emisă de conducerea Direcției Silvice Hunedoara, prin care i s-a imputat suma de 23.675.800 lei reprezentând o cotă-parte din paguba constatată, ca urmare a degradării cantității de 12.130 kg zmeură și. pe cale de consecință. exonerarea de răspundere pentru plata acestei sume.
În motivare, contestatorul a arătat că în calitatea sa de director al Direcției Silvice Hunedoara, nu are nici o atribuție directă privind gestionarea cantității de zmeură achiziționată, considerând că a luat toate măsurile ce rezultau din atribuțiile sale.
Prin sentința nr. 14 din 22 martie 2002, Colegiul jurisdicțional Hunedoara a admis contestația formulată de C.I. și a dispus anularea deciziei de imputare, ca fiind tardiv emisă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că față de momentul când contestatorul, în calitate de director, a luat cunoștință de existența pagubei, respectiv data de 9 aprilie 2001 și data emiterii deciziei de imputare, 5 noiembrie 2001, termenul de 60 de zile prevăzut de Codul muncii a fost depășit, astfel încât decizia de imputare a fost tardiv emisă.
Împotriva sentinței pronunțate a formulat recurs jurisdicțional Direcția Silvică Hunedoara, cu motivarea că prin procesul-verbal nr. 6101 din 25 septembrie 2001 contestatorul a luat cunoștință de producerea pagubei, astfel încât decizia a fost emisă în termenul legal de 60 de zile.
Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, examinând cauza s-a pronunțat prin decizia nr. 287 din 7 iunie 2002, respingând recursul jurisdicțional cu motivarea că directorul Direcției Silvice a luat la cunoștință de deprecierea cantității de 16.025 kg zmeură la 9 aprilie 2001, iar decizia a fost emisă la 5 noiembrie 2001, depășind termenul legal de emitere a deciziei de imputare.
Decizia a fost recurată, în termen legal, de către Direcția Silvică Hunedoara, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Din oficiu, Curtea a ridicat excepția de necompetență materială a instanțelor Curții de Conturi în soluționarea acestui litigiu.
Astfel, prin modificarea dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 94/1992, prin Legea nr. 204/1999, instanțele financiare din sistemul Curții de Conturi sunt competente să judece numai contestațiile la deciziile de imputare emise, ca urmare unui control al organelor Curții de Conturi.
În speță, pretinsa pagubă în valoare de 23.675.800 lei a fost imputată directorului Direcției Silvice Hunedoara și a avut la bază procesul-verbal nr. 6101 din 25 septembrie 2001, prin care comisia de inventariere a zmeurei a stabilit deprecierea acesteia și nu ca efect al controlului exercitat de Curtea de Conturi, conform art. 17 și 18 din Legea nr. 94/ 1992.
Rezultă, deci, că în mod eronat Colegiul jurisdicțional Hunedoara și ulterior, secția jurisdicțională a Curții de Conturi s-au considerat competente și au procedat la soluționarea acestei cauze în fond, care este, în fapt, un litigiu de muncă, dată fiind natura juridică a raportului dintre părți.
Față de considerentele expuse, urmează ca în baza art. 306 alin. (2), art. 159 și art. 2 alin. (1) lit. b1) C. proc. civ., să se dispună admiterea recursului, casarea deciziei atacate și a sentinței Colegiului jurisdicțional și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Deva.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Direcția Silvică Hunedoara, împotriva deciziei nr. 287 din 7 iunie 2002 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională.
Casează decizia, precum și sentința nr. 14 din 22 martie 2002 pronunțată de Colegiul jurisdicțional Hunedoara.
Trimite cauza la Tribunalul Deva, pentru competentă soluționare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 iunie 2003.