Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel Oradea, reclamantul „P.V.” S.R.L.Oradea a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Transporturilor, pentru ca instanța prin soluția ce o va pronunța să dispună anularea parțială a art. 2 pct.1 din Ordinul 412/2000 emis de pârât, în sensul înlăturării din acest text a prevederii „din rețeua sanitară a Ministerului Transporturilor”.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este titularul autorizației de funcționare emisă de pârât pentru efectuarea examinării psihologice pentru conducătorii auto de toate categoriile și că prin ordinul emis se limitează această activitate numai la laboratoarele din rețeua ministerului transporturilor, fiindu-i astfel îngrădit dreptul deja recunoscut.
Curtea de Apel Oradea, prin sentința civilă nr. 13/2002 a admis acțiunea și a anulat parțial dispozițiile art. 2 din Ordinul nr. 12/2000 în sensul înlăturării din acest text a prevederii „din rețeua sanitară a Ministerului Transporturilor”.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că organul administrativ a emis ordinul atacat în care, prin art. 2 reglementează modul de asistență psihologică cu depășirea competenței, fiind în contradicție cu legea 773/2002.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice Transportului și Locuinței.
În motivarea recursului, recurentul a subliniat în esență că:
- Ordinul nr. 412/200 a fost emis în executarea dispozițiilor O.G. nr. 41/1998 cu respectarea prevederilor legale,
- sentința pronunțată vine în contradicție cu decizia Curții Constituționale prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a O.G. nr. 41/1998.
- practica Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul respingerii acțiunilor prin care s-a solicitat anularea parțială a Ordinului 412/2000.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile art. 304 – 3041 C. proc. civ. Curtea îl va admite pentru următoarele considerente:
Ordinul nr. 412/8 iunie 2000 a fost emis de Ministerul Transporturilor în conformitate cu prevederile art. 12 lit. e) din O.G. nr. 19/1997 privind transporturile și ale art. 3 alin. (1) și (6) din O.U.G. nr. 41/1998 privind organizarea activității de asistență medicală și psihologică a personalului din transporturi cu atribuții în siguranța circulației și a navigației și înființarea Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor.
Or, art. 1 și art. 3 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 41/1998 prevăd în mod expres că personalul din transporturi cu atribuții în siguranța circulației, trebuie să fie apt din punct de vedere medical și psihologic, dovada îndeplinirii acestei condiții reprezentând-o avizele eliberate în urma examinării medicale și /sau psihologice efectuate în unitățile aparținând rețelei sanitare a Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței.
În executarea acestor dispoziții legale, prin ordinul contestat, la art. 2 s-a prevăzut că „personalul indicat la art. 1 trebuie să fie apt din punct de vedere psihologic pentru îndeplinirea atribuțiilor în siguranța circulației, în acest scop fiind examinat atât la angajare cât și perioadic de către unitățile specializate din rețeaua sanitară a Ministerului Transporturilor”.
Este evident așadar că ordinul 412 a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale.
De altfel, constituționalitatea O.G. 41/1998 în baza și în exercitarea căreia a fost emis ordinul contestat, a fost analizată de Curtea Constituțională a României cu privire la întregul său conținut, care prin Decizia nr. 5/16 ianuarie 2001 a respins excepția de neconstituționalitate, considerând că dispozițiile O.U.G. 41/1998 sunt constituționale.
Cât privește autorizația de funcționare a cărei titulară este intimata–reclamantă, autorizația emisă de recurent la 22 aprilie 1998 în baza Ordinului nr. 173/1996, Curtea urmează a se reține că această autorizație este este emisă la o dată anterioară intrării în vigoare a O.U.G. nr. 41/1998 (27 noiembrei 1998), iar potrivit art. 6 din Ordinul 412/200, o dată cu intrarea în vigoare a acestui ordin, orice dispoziție contrară își încetează aplicabilitatea, ceea ce înseamnă că și dispozițiile din Ordinul 137/1996 în baza căreia s-a emis autorizația și - au încetat aplicabilitatea.
În consecință în mod greșit instanța de fond a apreciat că dispozițiile art. 2 din Ordinul 412/2000 sunt în contradicție cu dispozițiile legale în baza cărora a fost emis, încălcând un drept recunoscut de lege intimatei – reclamante.
Așa fiind, având în vedere dispozițiile art. 312 și 314 C.proc.civ. Curtea va admite recursul, va casa sentința și în fond va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului împotriva sentinței civile nr. 13/CA/2002 – P din 28 ianuarie 2002 a Curții de Apel Oradea.
Casează sentința atacată și în fond respinge acțiunea reclamantei S.C. „P.V”. S.R.L.Oradea.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2004.