Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Urmare a controlului efectuat de Direcția de Control Financiar Ulterior Constanța asupra modului de reevaluare a imobilizărilor corporale aflate în patrimoniul sucursalei CEC Constanța, la data de 31 decembrie 2000 s-a constatat că la reevaluarea clădirilor și terenurilor nu au fost respectate Normele aprobate prin H.G. nr. 403/2000, astfel că prin decizia nr. 4 din 11 martie 2002, directorul sus-menționatei direcții a dispus o serie de măsuri pentru înlăturarea abaterilor.
Reclamanta a contestat temeinicia constatărilor și a măsurilor din decizia nr. 4/2002, arătând că valoarea contabilă a imobilelor până la data reevaluării reprezintă costul istoric și nu constituie uzură.
Curtea de Conturi a României – Colegiul Jurisdicțional Constanța, prin sentința nr. 16 din 11 iunie 2002, a respins ca nefondată întâmpinarea formulată de Casa de Economii și Consemnațiuni – CEC- SA, reținând că aceasta nu conține elemente care să ducă la anularea deciziei nr. 4/2002.
Împotriva sentinței nr. 16 din 11 iunie 2002 a Colegiului Jurisdicțional Constanța a formulat recurs jurisdicțional Casa de Economii și Consemnațiuni - CEC SA.
Recurenta a susținut că în acțiunea de reevaluare a imobilizărilor au fost respectate H.G. nr. 403/2000 și Normele de aplicare a H.G. nr. 403/2000, Circulara nr. 6/2001 emisă de Președintele CEC, astfel încât corelațiile Anexei 1 au fost corecte. Mai mult, acestea au fost analizate și avizate în Comisia de Reevaluare, constituită la nivel central prin Ordinul nr. 44/2001 al Președintelui CEC, iar diferențele din reevaluare au fost aprobate de Ministerul Finanțelor Publice prin adresa nr. 5841/2001, comunicată sucursalei Constanța prin Circulara nr. 49/2001.
Secția jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia nr. 9 din 16 ianuarie 2003, a respins recursul jurisdicțional declarat de Casa de Economii și Consemnațiuni – CEC SA, reținând că refacerea documentației de reevaluare decisă de Direcția de Control Financiar Ulterior al Camerei de Conturi Constanța este justificată, sentința nr. 16/2002 pronunțată de Colegiul Jurisdicțional Constanța fiind temeinică și legală.
Nemulțumită și de această soluție, Casa de Economii și Consemnațiuni – CEC SA a declarat recursul de față.
Recurenta a susținut că:
1. H.G. nr. 22/2003 prevede abrogarea unor dispoziții legale, modificarea și completarea unor metodologii contabile și fiscale, art. 1 lit. c) specificând că „pe data de 1 ianuarie 2003 se abrogă Anexa nr. 2 la normele aprobate prin H.G. nr. 403/2000 privind reevaluarea imobilizărilor corporale”.
Acest act normativ nu a fost avut în vedere de instanța de recurs la data pronunțării deciziei recurate, act care face inaplicabilă măsura dispusă de către controlorii Curții de Conturi, prin decizia nr. 4/2002.
2.Toate sucursalele CEC au efectuat reevaluarea, luând în considerare reglementările transmise de Centrala CEC și la nici o altă sucursală CEC controlorii financiari ai Curții de Conturi a României nu au constatat deficiențe pe această linie.
3 .Rezultatul reevaluării a fost analizat de către Comisia Centrală numită prin Ordinul Președintelui Casei de Economii și Consemnațiuni - CEC SA nr. 44 din 2 februarie 2001 și nu s-au consemnat diferențe între valorile propuse de sucursala CEC Constanța și verificările efectuate la nivelul Centralei CEC.
4. Referitor la Complexul turistic Costinești s-a susținut că evaluarea acestuia s-a efectuat prin metode patrimoniale și metode financiare.
Recursul este nefondat.
În fapt, ca urmare a controlului Direcției de Control Financiar Ulterior Constanța asupra modului de reevaluare a imobilizărilor corporale aflate la 31 decembrie 2000 în patrimoniul sucursalei CEC Constanța, s-a reținut că la reevaluarea clădirilor și terenurilor nu au fost respectate Normele aprobate prin H.G. nr. 403/2000, emițându-se în acest sens de către directorul Direcției de Control Financiar Ulterior al Camerei de Conturi Constanța, decizia nr. 4 din 11 martie 2000, prin care s-au dispus măsuri pentru înlăturarea abaterilor.
Prin întâmpinarea introdusă la data de 20 martie 2002 de către sucursala CEC Constanța, potrivit art. 95 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, republicată, s-a susținut că reevaluarea imobilizărilor corporale cuprinse în actul de control a fost efectuată cu respectarea întocmai a H.G. nr. 403/2000 și a Normelor de aplicare, solicitându-se anularea deciziei nr. 4 din 11 martie 2002.
Constatarea organelor de control a vizat faptul că diferențele provenite din reevaluare și valorile actualizate ale imobilizărilor corporale nu au fost corelate în mod corect cu utilitatea și valoarea lor de piață, conducând la înregistrarea clădirilor în evidența contabilă, la o valoare mai mică decât valoarea lor de piață.
Potrivit art. 1 alin. (2) din Normele anexă la H.G. nr. 403/2000, coroborate cu prevederile art. 3 „Comisiile de inventariere vor analiza diferențele rezultate din reevaluare și valorile actualizate ale mijloacelor fixe reevaluate, în corelație cu utilitatea bunurilor respective și cu valoarea de piață, iar în cazurile în care se vor constata supraevaluări sau subevaluări ale valorii acestora, ele vor fi eliminate”. Din analiza acestui text rezultă în mod indubitabil că valoarea patrimonială de piață din rapoartele de evaluare este obligatorie și nu orientativă.
Referitor la reevaluarea terenului și a clădirilor din Complexul Turistic Costinești, recursul jurisdicțional nu face trimiteri critice la cele reținute de instanța de fond, potrivit cărora o fundamentare suplimentară ar fi în măsură să arate metodele, procedeele și formulele de calcul utilizate la reevaluarea complexului turistic, astfel că refacerea documentației de reevaluare decisă de Direcția de Control Financiar Ulterior a Camerei de Conturi Constanța se impune cu necesitate.
În consecință, se constată că instanța de fond, aplicând corect dispozițiile legale în materie și făcând o corectă apreciere a probelor dosarului, a pronunțat o sentință legală și temeinică, încât motivele de recurs fiind nefondate, urmează a fi respinse ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa de Economii și Consemnațiuni SA București împotriva deciziei nr. 9 din 16 ianuarie 2003 a secției jurisdicționale a Curții de Conturi.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2003.