Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 3 noiembrie 2000 la Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ, reclamanta Asociația Sportivă C.R.C. Reșița a solicitat în contradictoriu cu Direcția Generală a Vămilor București anularea deciziei nr. 2491 din 10 octombrie 2000, a deciziei nr. 61 din 2 iunie 2000 și a actului constatator nr. 202/7 aprilie 2000, ca nelegale.
În motivarea acțiunii s-a precizat de către reclamantă că fiind o asociație fără scop lucrativ a obținut prin donație de la o persoană cu domiciliu în străinătate un autoturism marca Audi, acesta fiind introdus în țară în regim de scutire de la plata taxelor vamale conform art. 5 și 6 din O.G. nr. 26/1993, astfel că în mod nelegal autoritățile vamale au considerat aplicabile în cauză prevederile art. 284 și 286 din Regulamentul vamal, prevederi care nu fac referire la contractul de donație.
Curtea de Apel Timipșoara, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 435 pronunțată la 19 decembrie 2000 a admis acțiunea reclamantei Asociația Sportivă C.R.C. Reșița și în consecință a anulat decizia nr. 2491/10 octombrie 2000 a Direcției Generale a Vămilor, decizia nr. 61/2 iunie 2000 a Direcției Regionale Vamale Timișoara și actul constatator nr. 202 din 7 aprilie 2000 emis de Biroul Vamal Reșița.
Au fost obligați pârâții să-i plătească reclamantei suma de 895.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a dobândit în proprietate autoturismul Audi 80, an de fabricație 1986, seria șasiu WAUZZZ 81 ZGA, prin donație la data de 25 martie 1998, iar intrarea în țară în regim de scutire vamală s-a făcut ulterior, la data de 27 martie 1998.
Reținerea autorităților vamale că au fost încălcate prevederilor art. 284 alin. (1) și art. 286 din Regulamentul vamal (46.626/1997) în sensul că autoturismul a fost înstrăinat în timp ce se afla în regim de scutire la plata taxelor vamale, a fost apreciate de instanță ca greșită, rezultînd fără echivoc că intrarea acestuia în țară a survenit ulterior dobândirii proprietății.
Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ a declarat recurs Direcția Generală a Vămilor invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia.
În motivarea recursului s-a susținut că instanța de fond a reținut o situație de fapt eronată, că în realitate autoturismul a fost introdus în țară fără ca proprietarul acestuia, cetățean străin, să solicite un regim vamal, situație demonstrată prin faptul că la data prezentării la Biroul Vamal Reșița titularul operațiunii nu a prezentat documente de tranzit vamal.
În cazul în care la biroul vamal de frontieră proprietarul autoturismului ar fi declarat că urmează să fie donat i s-ar fi întocmit declarația de tranzit și atunci autoturismul beneficiind de regimul vamal de import ar fi fost scutit de plata taxelor vamale potrivit art. 5 din O.G. nr. 26/1993.
Recursul este fondat.
Din verificarea actelor dosarului, Curtea urmează să constate că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ este nelegală și netemeinică.
Rezultă că autoturismul a fost introdus de cetățeanul străin, în calitate de turist, motiv pentru care mijlocul de transport a fost admis în regim de admitere temporară cu exonerarea totală a drepturilor la import și fără nici o formalitate de vămuire.
La ieșirea din țară cetățeanul străin avea obligația să circule cu același autoturism, în caz contrar să anunțe autoritățile vamale despre înstrăinarea autoturismului, situație în care ar fi achitat drepturile vamale astfel cum dispune prevederile art. 286 pct. 5 din H.G. nr. 626/1997.
Prin schimbarea destinației autoturimului introdus în țară în regim de admitere temporară a luat naștere datoria vamală conform art. 141 din Legea nr. 141/1997. Debitorul datoriei vamale este considerat titularul declarației vamale acceptate și înregistrate. În speță titularul declarației vamale care a solicitat regimul vamal de import este asociația așa cum rezultă din declarațiile vamale depuse la Biroul Vamal Reșița.
Tocmai din acest motiv autoritatea vamală a încheiat actele constatatoare pe numele asociației aceasta nesocotind prevederile art. 144 lit. b) din Legea nr. 141/1997 care arată că datoria vamală ia naștere în cazul neîndeplinirii uneia din condițiile stabilite sub care au fost plasate, în speță admiterea temporară.
Ca o consecință, Curtea urmează să admită recursul să caseze sentința atacată și în fond să respingă acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcția Generală a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 435 din 19 decembrie a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și în fond respinge acțiunea.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2002.