Asupra cererii de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin decizia nr. 1394 din 20 aprilie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de P.J.B. împotriva sentinței civile nr. 148 din 24 octombrie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel a reținut că este necontestat că potrivit dispozițiilor art. l din O.G. nr. 28/2002 aprobată prin Legea nr. 420/2003, studiile absolvite în instituțiile militare de învățământ ale M.A.I. pot fi echivalate cu studiile absolvite în instituțiile civile de învățământ potrivit anexei care face parte integrantă din ordonanță.
A mai reținut că intimatul - reclamant a fost diligent în a-și apăra drepturile și mai mult, prin adeverința din 3 martie 2004 M.A.I. – A.P.A.l.C. chiar a atestat susținerile acestuia, situație recunoscută chiar de recurenta-pârâtă, însă, instituția P.J.B. deși a recunoscut că avea competenta exclusivă privind aprobarea reîncadrării, la data de 10 martie 2004, a solicitat avizul D.R.U. din cadrul A.N.F.P., în vederea reîncadrării acestuia, astfel cum rezulta din adresa nr. 2553/2004.
A constatat astfel, instanța de recurs, că nesoluționarea cererii intimatului-reclamant a fost corect apreciată de instanța de fond ca un refuz nejustificat fiind corect sancționat cu obligațiile stabilite în sarcina recurentei-pârâte.
Prin cererea înregistrată la data de 28 decembrie 2006 la Înalta Curte de Casație și Justiție, petentul B.I. a solicitat completarea dispozitivului deciziei nr. 1394 din 20 aprilie 2006, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, care vizează acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de transport, dovedite prin înscrisurile depuse la dosarul instanței de recurs.
Apreciind asupra cererii formulate de către petentul B.I. în raport cu dispozițiile art. 2812 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea este fondată și va fi admisă.
Prin concluziile scrise depuse de către B.I., la termenul de judecată din data de 20 aprilie 2006, în dosarul nr. 4072/2005 (30032/1/2005) acesta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând 500 RON onorariu avocat și 72 RON contravaloare transport, anexând în acest sens, chitanța din 19 aprilie 2006 și bonul fiscal din 20 aprilie 2006.
Față de această împrejurare, Înalta Curte constată că petentul a făcut dovada acordării cheltuielilor de judecată, prin înscrisurile depuse la dosarul instanței de recurs, îndeplinind cerințele dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., motiv pentru care, va admite cererea și va dispune completarea dispozitivului deciziei nr. 1394 din 20 aprilie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că va obliga pe recurenta-pârâtă P.J.B. la plata sumei de 5721 lei (RON) cheltuieli de judecată în favoarea intimatului - reclamant B.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Admite cererea formulată de intimatul-reclamant B.I.
Completează dispozitivul deciziei nr. 1394 din 20 aprilie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul că obligă pe recurenta-pârâtă P.J.B. la plata sumei de 572 lei (RON) cheltuieli de judecată în favoarea intimatului-reclamant B.I.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2007.