Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC S.M.R. SA Balș a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, solicitând pe calea acțiunii în contencios administrativ, anularea deciziei nr. 1866 din 21 noiembrie 2001, emisă de Ministerul Finanțelor.
În motivarea cererii a arătat că prin procesul-verbal nr. 2688 din 31 august 2001, a Direcției de Control Financiar Fiscal din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Olt, s-a reținut în sarcina sa, obligația de a achita majorări de întârziere, în sumă de 1.172.211.732 lei, pentru nevirarea în termenul legal, a contribuției la Fondul pentru susținerea învățământului de stat și de 3.345.262.035 lei, pentru virarea cu întârziere a contribuției la Fondul pentru protecția și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap.
A mai arătat că a formulat contestație pentru suma totală de 2.860.112.937 lei, compusă din 512.316.660 lei, majorări de întârziere aferente Fondului special pentru susținerea învățământului de stat și 2.347.796.277 lei, majorări de întârziere aferente Fondului special pentru protecția și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, contestație respinsă prin decizia nr. 1866 din 21 noiembrie 2001, a Ministerului Finanțelor Publice – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor.
A susținut că în raport cu dispozițiile legale aplicabile în speță, respectiv art. IX.alin. (3) din O.U.G. nr. 32/2001 și Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 32/2001, nu datorează majorările respective, astfel că atât actul primar de control, cât și decizia ministerului, sunt nelegale.
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 143 din 10 mai 2002, a admis acțiunea, a anulat procesul-verbal nr. 2688/2001 și decizia nr. 1866/2001, cu consecința exonerării reclamantei de plata sumelor de 512.316.660 lei și 2.347.796.277 lei, majorări de întârziere aferente Fondurilor speciale pentru învățământ și, respectiv, pentru persoanele cu handicap.
Pentru a hotărî astfel, instanța, invocând concluziile expertului, constată că suma de 2.860.112.937 lei a fost achitată și înregistrată în evidența contabilă a reclamantei, astfel că aceasta nu ar avea datorii la bugetul de stat.
Împotriva acestei hotărâri, Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a susținut, în esență, că sentința nu este motivată în fapt și în drept, iar pe fondul pricinii, că instanța a făcut o greșită apreciere a situației de fapt și de drept.
Recursul este întemeiat, în sensul și pentru considerentele ce urmează.
Potrivit dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Nemotivarea hotărârii atrage nulitatea, întrucât face imposibilă exercitarea controlului judecătoresc de către instanța superioară, învestită cu soluționarea recursului.
Examinând considerentele sentinței recurate, se constată că instanța de fond nu a argumentat soluția de admitere a acțiunii. Formularea unei fraze generice prin care instanța apreciază că suma datorată a fost achitată și înregistrată în evidența contabilă a reclamantei și că aceasta „nu ar avea datorii la bugetul de stat”, nu are semnificația unei motivări.
Probele administrate nu au fost verificate, coroborate și nu s-a făcut analiza lor, instanța preluând concluziile din raportul de expertiză contabilă juridică și pronunțându-se în exclusivitate pe baza lor.
În consecință, pentru cele ce preced, recursul va fi admis, se va casa hotărârea atacată și se va trimite cauza spre rejudecare, instanței de fond.
Cu prilejul rejudecării, instanța de trimitere va examina, sub forma unor apărări de fond, toate susținerile din cererea de recurs, a căror analiză în această fază procesuală devine inutilă față de rezolvarea dată recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Olt, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 143 din 10 mai 2002, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2003.