Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 23 decembrie 2005, reclamantul O.E.A. a chemat în judecată S.S.P.R., solicitând obligarea acestuia să îi recunoască dreptul de a beneficia de preschimbarea certificatului de revoluționar, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 341/2004, fără să se aducă atingere calității sale de „Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite", atestată prin certificatul de revoluționar eliberat în baza Legii nr. 42/1990, precum și de brevetul acordat prin decret al Președintelui României.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a depus cerere de preschimbare a certificatului de revoluționar, precum și „avizul reactualizat al unei organizații de revoluționari legal constituită până la 31 decembrie 1992", dar i s-a comunicat că dosarul său nu conține o serie de documente și, în lipsa acestora, îi va fi atribuită doar calitatea de participant la Revoluția română, prin aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 341/2004.
A mai menționat reclamantul că a formulat contestație la S.S.P.R., dar aceasta nu a fost soluționată favorabil.
Întrucât, la data eliberării certificatului de revoluționar pe care îl posedă au existat și au fost verificate toate documentele prevăzute de Legea nr. 42/1990 și H.G. nr. 566/1996, este îndeplinită prima cerință a art. 5 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 pentru preschimbarea certificatului de revoluționar și nu este culpa sa că acea documentație, parțial, nu mai există.
Este îndeplinită și cea de-a doua cerință a legii, respectiv avizul reactualizat al unei organizații de revoluționari legal constituită până la 31 decembrie 1992.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile de conexitate, de inadmisibilitate și de prematuritate, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1263 din 31 mai 2006 a respins acțiunea ca inadmisibilă.
În legătură cu obiectul acțiunii, instanța de fond a reținut că obligarea pârâtului de a recunoaște dreptul reclamantului de a beneficia de preschimbarea certificatului de revoluționar în conformitate cu Legea nr. 341/2004, fără să se aducă atingere calității de Luptător remarcat prin fapte deosebite, calitate atestată prin Certificatul de revoluționar eliberat în baza Legii nr. 42/1990, nu este o anumită condiție în considerarea unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat, ci chiar realizarea dreptului, astfel încât prevederile art. 2 lit. o) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite.
Instanța a respins excepția de conexitate, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile art. 164 C. proc. civ.
În motivarea soluției, s-a mai reținut că s-a prorogat termenul prevăzut de art. 9 alin. (1) și (4) din Legea nr. 341/2004, termen limită pentru pârât de a rezolva cererile și că, potrivit art. 9 alin. (5) din aceeași lege, înainte de formularea cererii în instanță, reclamantul avea obligația să conteste refuzul la Comisia parlamentară a revoluționarilor din Decembrie 1989, contestația reprezentând procedura prealabilă obligatorie.
Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs reclamantul, susținând că este nelegală și netemeinică prin aceea că în mod greșit a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea pe considerentul că obiectul acțiunii nu îl reprezintă vătămarea interesului legitim, ci chiar realizarea dreptului.
Recurentul a arătat că obiectul cererii sale era axat pe vătămarea interesului său legitim, fiind aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și privea strict actul emis de S.S.P.R., prin care era somat să-și completeze dosarul de preschimbare cu alte documente și probe, sub sancțiunea pierderii calității de „Luptător remarcat prin fapte deosebite", deși documentația prevăzută de H.G. nr. 566/1996 a fost depusă și a existat la momentul primei recunoașteri a calității.
Recurentul a mai susținut că, prin admiterea excepției, instanța a încălcat dreptul său la apărare și principiul contradictorialității și că, în cel mai rău caz, trebuia să se unească excepția cu fondul, în conformitate cu prevederile art. 137 alin. (2) C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. l din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim pate fi atât privat cât și public.
Din sus menționatele dispoziții legale, rezultă cu claritate că instanța de contencios administrativ poate fi sesizată numai dacă vătămarea dreptului sau interesului legitim s-a produs prin emiterea, de către o autoritate publică, a unui act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.
Recurentul-reclamant susține că a fost vătămat într-un interes legitim prin actul emis de pârât, prin care acesta i-a pus în vedere să-și completeze dosarul de preschimbare cu „alte documente probatorii" și „alte probe inclusiv documente utile".
Ori, adresa prin care, în conformitate cu dispozițiile art. 12 alin. (3) din H.G. nr. 1412/2004, pârâtul l-a înștiințat pe reclamant că este necesar să-și completeze dosarul pentru a fi îndeplinite toate condițiile Legii nr. 341/2004 nu constituie un act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, căci nu dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Chiar dacă în cuprinsul adresei pârâtul arată că în situația în care dosarul nu va fi completat cu toate documentele va fi nevoit la finalizarea activității de preschimbare să propună calitatea de „Participant la Revoluția română", aceasta nu înseamnă că adresa, prin ea însăși, produce efectele juridice mai sus menționate.
Având în vedere cele ce au fost expuse, se constată ca neîntemeiată critica prin care se susține că este nelegală și netemeinică soluția de respingere ca inadmisibilă a acțiunii.
Nu este întemeiată nici critica prin care recurentul susține că, admițând excepția de inadmisibilitate a acțiunii, instanța de fond a încălcat dreptul său la apărare și principiul contradictorialității și că, eventual, excepția trebuia unită cu fondul.
Recurentul s-a limitat la enunțarea acestei critici, fără a-și argumenta în vreun mod susținerile.
Din examinarea sentinței recurate, se constată că dezbaterile au avut loc cu deplina respectare a principiului contradictorialității, ambele părți fiind prezente și fiecare dintre acestea și-a exprimat poziția cu privire la aspectele ce s-au pus în discuție.
Reclamantul și-a exercitat nestingherit dreptul la apărare, a fost asistat de avocat, a depus concluzii scrise, ca răspuns la întâmpinarea pârâtului cu privire la toate excepțiile invocate, a formulat concluzii orale, deci și-a putut prezenta toate apărările pe care le-a considerat necesare.
Întrucât excepția de inadmisibilitate a acțiunii tinde la respingerea acesteia fără a se cerceta cauza în fond, era de datoria instanței să se pronunțe mai întâi asupra excepției, așa cum se prevede prin dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. și cum legal s-a procedat în prezenta cauză.
Față de cele ce preced, recursul este nefondat și urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul O.E.A., împotriva sentinței civile nr. 1263 din 31 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 ianuarie 2007.