Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta C.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Satu Mare, solicitând instanței ca, în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 263 din 2 mai 2006 și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că are calitatea de refugiat și îndeplinește condițiile prevăzute de sus-menționatul act normativ, pentru a beneficia de drepturile recunoscute acestei categorii de persoane.
Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 149 din 22 septembrie 2006, a admis acțiunea formulată de reclamantă, în sensul anulării hotărârii nr. 263 din 2 mai 2006, emisă de pârâtă și obligării acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiară al Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru a pronunța o astfel de sentință, instanța a reținut că în lipsa posibilității dovedirii calității de refugiat prin acte oficiale, reclamanta prin declarațiile martorilor, în temeiul dispozițiilor art. 4 din H.G. nr. 127/2000 a făcut această dovadă.
Nemulțumită de această hotărâre, Casa Județeană de Pensii Satu Mare a declarat recursul de față, susținând, în esență, că situațiile prevăzute la art. 1 din lege trebuie dovedite cu acte oficiale obținute de către parte la cererea sa și numai în cazuri excepționale să se recurgă la alte mijloace de probă.
Examinând cauza, în raport cu motivele invocate și având în vedere prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, modificată prin Legea nr. 189/2000 „beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice după cum urmează:….lit. c) a fost refugiată, strămutată sau expulzată în altă localitate”.
Instanța de fond având în vedere declarațiile martorilor, a reținut în mod întemeiat faptul că și reclamanta, refugiată împreună cu părinții săi, din motive etnice, din localitatea Negreni, la Turda, urmare a cedării Ardealului de Nord, în urma Dictatului de la Viena, a dobândit statutul de refugiat.
Având în vedere că finalitatea Legii nr. 189/2000 este tocmai acordarea de reparații, persoanelor care au suferit persecuții din motive etnice, nu se poate susține că reclamanta ar fi exceptată de la beneficiul acestui act normativ, deoarece a suportat alături de părinți consecințele strămutării, fiind privată de folosința locuinței și a bunurilor din localitatea de domiciliu.
În raport cu cele expuse, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 149 din 22 septembrie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2007.