Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul K.A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea pentru Străini, solicitând anularea adreselor nr. 176785/DD din 8 noiembrie 2005 și nr. 37983 din 21 iulie 2005, emise de pârâtă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 15 ianuarie 2005 a depus la pârâtă o cerere pentru stabilirea domiciliului în România. Prin adresa nr. 176785/DD din 8 noiembrie 2005, pârâta i-a comunicat că solicitarea sa a fost respinsă, cu motivarea că nu a avut o ședere temporară legală pe teritoriul României în ultimii 5 anteriori depunerii cererii. Reclamantul a precizat că pârâta a ajuns la o concluzie greșită în privința cererii sale, întrucât nu i-a emis o dispoziție de părăsire a teritoriului și a beneficiat și de măsura tolerării rămânerii în România pe o perioadă de 3 luni.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1604 din 28 iunie 2006, a respins acțiunea ca tardiv formulată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că acțiunea a fost formulată peste termenul prevăzut de art. 73 alin. (3) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, cu modificările și completările ulterioare, întrucât reclamantului i-a fost comunicată decizia contestată la data de 26 iulie 2005, iar prin adresa nr. 176957/DD din 20 decembrie 2005, pârâta i-a respins acestuia memoriul prin care a solicitat reanalizarea cererii pentru aprobarea stabilirii domiciliului în România. Prin acest memoriu, reclamantul nu a contestat soluția pronunțată la data de 15 iulie 2005 și comunicată prin adresa nr. 37893 din 21 iulie 2005.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat recurs, în termen legal, reclamantul K.A. care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, respingerea excepției tardivității și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea cererii de recurs se susține de către recurent că prima instanță a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul precizează că soluția pronunțată la data de 26 iulie 2005 nu i-a fost comunicată de către intimată la adresa indicată în cererea de stabilire a domiciliului în România. Răspunsul la cerere i-a fost comunicat la data de 10 noiembrie 2005, prin adresa nr. 176785/DD din 8 noiembrie 2005 emisă de intimată. Recurentul menționează că termenul de formulare a acțiunii în contencios administrativ trebuie calculat de la data de 20 decembrie 2005, când i s-a comunicat adresa nr. 176957/DD/2005.
În plus, recurentul a mai arătat că îndeplinește condițiile legale pentru stabilirea domiciliului în România.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând hotărârea atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ, Curtea constată că se impune respingerea recursului ca nefondat.
Sentința criticată este legală și temeinică, în speță nefiind incidente cazurile prevăzute de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ, în vederea casării sau modificării hotărârii.
Instanța de fond a analizat corect situația de fapt expusă anterior, în raport cu materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.
Astfel, potrivit prevederilor art. 73 alin. (3) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, cu modificările și completările ulterioare, respingerea cererii de stabilire a domiciliului în România poate fi contestată de străin pe calea contenciosului administrativ în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Conform susținerilor recurentului, Autoritatea pentru Străini i-a comunicat respingerea cererii pentru aprobarea stabilirii domiciliului în România, în temeiul art. 70 alin. (1) lit. a) pct. II și lit. b) din ordonanța anterior indicată, prin adresa nr. 176785/DD din 8 noiembrie 2005. Acesta a luat cunoștință de adresă la data de 10 noiembrie 2005 și a formulat acțiunea la instanță la data de 27 decembrie 2005, peste termenul imperativ de 30 de zile prevăzut de textul legal mai sus citat.
Pe de altă parte, Înalta Curte reține că nu prezintă relevanță în cauză faptul că recurentul s-a adresat cu plângere la autoritatea intimată la data de 13 decembrie 2005, la care a primit răspuns prin adresa nr. 176957/DD din 20 decembrie 2005, întrucât O.U.G. nr. 194/2002 nu prevede posibilitatea revenirii cu cerere la această autoritate.
Așadar, soluția pronunțată de prima instanță, de admitere a excepției de tardivitate și de respingere a acțiunii pentru acest motiv, este legală.
În consecință, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul K.A. împotriva sentinței civile nr. 1604 din 28 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2007.