Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 14 aprilie 2003 la Consiliul Concurenței, SC O. SA a declarat recurs împotriva deciziei nr. 111 din 25 martie 2003 emisă de Președintele Consiliului Concurenței, pe care o consideră nelegală și netemeinică, pe fond cerând anularea deciziei nr. 35 din 19 februarie 2003 și exonerarea societății de plata amenzii de 30 de milioane de lei.
Petenta a recunoscut, prin recursul declarat, că prin cumpărarea pachetului de acțiuni deținut de Ministerul Turismului nr. 96,5525% din capitalul social la data de 4 aprilie 2002, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 30 din 8 aprilie 2002, s-a realizat o operațiune de concentrare economică ce trebuia notificată conform dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 21/1996.
S-a precizat că notificarea a fost făcută „cu o întârziere de 4 luni”, adică la 14 august 2002 și că, de fapt, sancționarea societății pentru întârzierea notificării este legată și de culpa Consiliului Concurenței care nu a stabilit la timp, prin Regulament, termenul în care se formulează notificarea.
Se susține că decizia atacată este lovită de nulitate, pentru că nu s-a pronunțat asupra termenului în care era obligată unitatea să notifice concentrația economică realizată, precum și în raport de ce s-a apreciat de Consiliul Concurentei, că s-a depășit pragul de minim 65 miliarde, atâta timp, cât recurenta a probat că cifra de afaceri avută în anul anterior a fost de 39.674.449 milioane lei.
Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiție reține că prin decizia nr. 35 din 19 februarie 2003 a Consiliului Concurenței, în temeiul art. 55 lit. a) din Legea nr. 21/1996, SC O. SA, Băile Olănești, a fost sancționată cu o amendă de 37 milioane lei, pentru încălcarea art. 16 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, prin omisiunea notificării concentrării economice realizate prin dobândirea controlului unic asupra SC R. SA Mamaia.
S-a reținut că la 8 aprilie 2002, SC O. SA, Băile Olănești a achiziționat un pachet de acțiuni reprezentând 96,5525% din valoarea capitalului social al SC R. SA Mamaia, dobândind controlul unic asupra acestei societăți.
S-a precizat, prin decizie, că dobândirea de către SC O. SA a controlului asupra SC R. SA reprezintă o concentrare economică conform prevederilor art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea concurenței nr. 21/996 și ale Regulamentului privind autorizarea concentrărilor economice.
De asemenea, s-a făcut mențiunea prin decizia sus-citată că cifra de afaceri totală, realizată în anul 2001 de părțile implicate în operațiunea de concentrare economică, depășește pragul de minimis prevăzut de art. 15 din Legea concurenței nr. 21/1996, modificat prin ordinul Președintelui Consiliului Concurenței nr. 13 din 14 februarie 2001.
Prin decizia nr. 111 din 25 martie 2003 a președintelui Consiliului Concurenței, s-a admis în parte plângerea formulată de SC O. SA și s-a redus amenda aplicată de Comisia Consiliului Concurenței, prin decizia nr. 35 din 19 februarie 2003, la suma de 30 milioane de lei.
S-a reținut că la 8 aprilie 2002, data realizării concentrării economice, legislația concurenței prevedea că notificarea trebuia făcută anterior închiderii operațiunii de concentrare economică. Astfel, potrivit Regulamentului privind autorizarea concentrărilor economice, în vigoare la acea dată, trebuia notificată intenția de a realiza o concentrare economică, în vederea analizei de către Consiliul Concurenței, a compatibilității acestuia cu un mediu concurențial normal.
Față de motivele de recurs invocate de SC O. SA, în raport de decizia nr. 111 din 25 martie 2003 a Președintelui Consiliului Concurenței, Curtea Supremă de Justiție constată că recursul este neîntemeiat și va fi respins.
Recurenta nu a notificat intenția de concentrare economică, iar cât privește faptul că ar fi depășit pragul de minimis prevăzut de Ordinul nr. 13 din 14 februarie 2001, această susținere ce trebuia făcută în fața președintelui Consiliului Concurenței, nu a fost dovedită ca incorectă și oricum, ceea ce constituie obiectul cauzei de față, este contestarea deciziei nr. 111 din 25 martie 2003 emisă de Președintele Consiliului Concurenței, ce a stabilit amenda pentru recurentă.
Constatându-se că actul administrativ atacat, decizia nr. 111 din 25 martie 2003 a Președintelui Consiliului Concurenței, este legal și temeinic, recursul declarat fiind neîntemeiat, va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC O. SA Băile Olănești, împotriva deciziei nr. 111 din 25 martie 2003 a Președintelui Consiliului Concurenței și decizia nr. 35 din 19 februarie 2003 a Comisiei Consiliului Concurenței, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2003.