Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 21 octombrie 2002, reclamanta T,M, a solicitat anularea hotărârii de revizuire nr. 115 din 13 septembrie 2002 a Casei Județene de Pensii Cluj, cu consecința menținerii ca legală a hotărârii nr. 115 din 23 mai 2002.
Totodată, a solicitat anularea deciziei nr. 147962 din 16 septembrie 2002 emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj, prin care a fost obligată să restituie suma de 17.556.012 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin hotărârea nr. 115 din 23 mai 2002, Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000 de pe lângă Casa Județeană de Pensii Cluj, a dispus acordarea unei indemnizații de 300.000 lei lunar pentru fiecare an de persecuție din perioada 11 octombrie 1940 – 06 martie 1945, începând cu data de 1 aprilie 2001.
Prin hotărârea nr. 115 din 13 septembrie 2002, Casa Județeană de Pensii Cluj revizuiește hotărârea anterioară, stabilește că indemnizația i se cuvine începând cu data de 1 aprilie 2002 și emite decizia nr. 147962 din 16 septembrie 2002, prin care obligă reclamanta să achite suma de 17.556.012 lei, reprezentând drepturi bănești necuvenite, încasate în perioada 1 aprilie 2001 – 1 aprilie 2002.
Reclamanta a susținut că cererea pentru acordarea drepturilor a fost înregistrată sub nr. 54511 din 29 martie 2001 și că beneficiază de indemnizația acordată, începând cu data de 1 aprilie 2001.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 173 din 20 februarie 2003, a admis în parte acțiunea și în consecință:
- a dispus anularea în parte a hotărârii de revizuire nr. 115 din 13 septembrie 2002, în sensul că a obligat pârâta să-i achite reclamantei indemnizația legală, începând cu 1 aprilie 2001;
- a obligat pârâta să-i achite reclamantei suma de 1.000.000 lei, cheltuieli de judecată;
- a disjuns capătul de acțiune privind anularea deciziei nr. 147962 din 16 septembrie 2002 emisă de pârâtă și a declinat competența de soluționare a acesteia, în favoarea Tribunalului Cluj;
- a constatat ivirea conflictului negativ de competență cu privire la acest capăt de cerere și trimite capătul de cerere disjuns la Curtea Supremă de Justiție.
Pentru a soluționa astfel, instanța a reținut că hotărârea nr. 115 din 23 mai 2002 a fost dată ca urmare a examinării cererii înregistrată de reclamantă sub nr. 54511 din 29 martie 2001, prin care pârâta i-a recunoscut calitatea de refugiat în perioada 11 octombrie 1940 – 6 martie 1945, acordându-i drepturile bănești cuvenite, începând cu data de 1 aprilie 2001.
S-a reținut că reclamanta a mai formulat o cerere, înregistrată sub nr. 30949 din 26 martie 2002, care era o revenire la prima cerere, pe care pârâta a soluționat-o prin hotărârea nr. 115 din 13.septembrie 2002, modificând data de acordare a drepturilor bănești la data de 1 aprilie 2002, hotărâre pe care instanța a stabilit că este nelegală.
Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat, în esență, că reclamanta a solicitat stabilirea drepturilor ce i se cuvin, conform Legii nr. 189/ 2000, dar D.G.M.S.S. Cluj a respins această cerere pentru motivul că nu se încadra în prevederile acestei legi.
Ulterior apariției H.G. nr. 127/2002, intimata-reclamantă a depus la Casa Județeană de Pensii Cluj o cerere prin care solicita acordarea drepturilor prevăzute de această lege, începând cu data cererii anterioare depuse la D.G.M.S.S. Cluj.
Recurenta-pârâtă a admis cererea contestatoarei prin hotărârea nr. 115 din 13 septembrie 2002 dar nu a putut acorda aceste drepturi decât începând cu data de 1 aprilie 2002.
Recursul este neîntemeiat.
Prin hotărârea nr. 115 din 23 mai 2002, Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000 privind aprobarea O.G. nr. 105/1999, constituită pe lângă Casa Județeană de Pensii Cluj, s-a dispus ca în conformitate cu art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 105/1999, să se acorde reclamantei o indemnizație de 300.000 lei, cu indexările ulterioare, pentru fiecare an de persecuție din perioada 11 octombrie 1940 – 6 martie 1945, adică 4 ani, 4 luni și 25 zile începând cu data de 1 aprilie 2001.
Urmare a cererii nr. 30949 din 26 martie 2002, prin care reclamanta a înțeles să revină la cererea inițială, având în vedere că pârâta nu i-a răspuns la această cerere, se emite hotărârea nr. 115 din 13 septembrie 2002, prin care se stabilesc pentru reclamantă aceleași drepturi, însă începând cu data de 1 aprilie 2002.
Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000, pentru aprobarea O.G. nr. 105/1999, odată ce a analizat și a stabilit că reclamanta a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, din motive etnice, conform art. 1 lit. c) din lege, beneficiind de indemnizație de la data de 1 aprilie 2001, nu a avut un temei legal să emită o nouă hotărâre, prin care să schimbe doar data de când încep să curgă drepturile.
În consecință, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul se privește ca nefondat și urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 173 din 20 februarie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2003.