Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel Ploiești, reclamnata SC C.D. SA a chemat în judecată pe pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Dâmbovița și de Ministerul de Finanțe, pentru ca instanța prin sentința ce o va pronunț, să dispună anularea dispoziției nr. 66/1999 și a deciziei nr. 532/2000, cu consecința exonerării sale de la plata sumei de 798.000.000 lei, reprezentând impozit pe profit și 59.850.000 lei, majorări de întârziere aferente impozitului.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în anul 1998 și-a majorat capitalul social cu suma de 3.750.000.000 lei, deținută ca urmare a încheierii unor contracte de vânzare-cumpărare de obligațiuni, cu S.I.F. Muntenia.
Se susține prin acțiune că nu este vorba de o vânzare de acțiuni, chiar dacă convertibilitatea obligațiunilor în acțiuni, s-a făcut prin intermediul unei societăți de valori mobiliare și că obligațiunile ce au fost emise, au fost doar preschimbate în acțiuni, situație în care ele sunt purtătoare de dobânzi, care corect au fost înregistrate pe cheltuieli, fiind plătite cumpărătorului S.I.F. Muntenia.
Curtea de Apel Ploiești, prin sentința civilă nr. 194/2000, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a efectuat plasamentul de valori mobiliare, cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 52/1994, deoarece este o societate închisă, neînscrisă la bursă și că obligațiunile emise nu au făcut obiectul unei oferte publice, fiind încălcate prevederile Regulamentului C.N.V.M. nr. 6/1995 și nr. 15/1996.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta.
În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a susținut că aportul de capital social al acționarului S.I.F. Muntenia s-a făcut prin convertibilitatea obligațiunilor în acțiuni și că obligațiunile nu au fost vândute, ci doar preschimbate, ele fiind purtătoare de dobânzi.
Analizînd recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile art. 304 și ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Societatea recurentă și-a majorat capitalul social în anul 1998, cu suma de 3.750.000.000 lei, reprezentând obligațiuni aduse ca aport de S.I.F. Muntenia, în condițiile în care aceasta a procedat la emisiunea de obligațiuni, ce ulterior au fost vîndute către S.I.F. Muntenia, prin intermediarul S.F., societate specializată în intermediere de valori imobiliare.
Majorarea capitalului social s-a făcut în baza contractelor de vânzare-cumpărare de obligațiuni nr. 2631 din 23 ianuarie 1997 și 29779 din 21 mai 1997. În aceste contracte, părțile de comun acord au prevăzut cadrul legal aplicabil și anume, art. 118 din Legea nr. 31/1991, Legea nr. 52/1994 și Regulamentul C.N.V.M. nr. 19/1996.
În aceste condiții, organul de control prin procesul-verbal din 17 mai 1999, a analizat dacă recurenta întrunește condițiile unui plasament privat de valori mobiliare, astfel cum sunt reglementate de Legea nr. 52/1994, privind valorile mobiliare și bursele de valori și Regulamentul C.N.V.M. nr. 15/1996.
Sub acest aspect, susținerea recurentei, în sensul că nu este vorba de o vânzare de obligațiuni, ci doar de transformare a lor în acțiuni, este lipsită de suport legal, de vreme ce atât în contractele de vânzare-cumpărare, cât și în contractele încheiate cu intermediarul S.F., sunt invocate în mod expres, prevederile Legii nr. 52/1994 și ale Regulamentului C.N.V.M. nr. 15/1996.
Cum societatea recurentă nu este o societate deschisă, nu este înscrisă la bursă, astfel cum se prevede în art. 2 lit. C) din Legea nr. 52/1994, rezultă că emisiunea de obligațiuni nu a fost făcută în condiții legale.
Tot, astfel, plasamentul de valori mobiliare efectuat de recurentă s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 1.2 lit. j) din Legea nr. 52/1994, în sensul că obligațiunile emise nu au făcut obiectul unei oferte publice.
Curtea urmează a reține că din contractele încheiate cu S.I.F. Muntenia rezultă că emisiunea de capital a fost efectuată ca aport al acționarului S.I.F. Muntenia, situație în care devin incidente dispozițiile art. 68 din Legea nr. 31/1990, republicată, potrivit cu care „aportul asociaților la capitatul social nu este purtător de dobânzi”.
Așa fiind, în mod corect organul de control a reținut că suma de 2.100.000.000 lei, reprezentând dobânzi la obligațiuni, nu se putea înregistra pe cheltuieli, în raport cu dispozițiile art. 4 alin (2) din O.G. nr. 70/1994, privind impozitul pe profit.
Rezultă, deci, că majorarea de capital făcută de recurentă prin emisiunea de obligațiuni, aferente creșterii aportului acționarului S.I.F. Muntenia, nu este purtătoare de dobândă și în consecință, nu este deductibilă la calculul impozitului pe profit.
Ori, în cauza dedusă judecății, contrar dispozițiilor art. 68 din Legea nr. 31/1990, potrivit cu care aportul asociaților la capitalul social nu este purtător de dobânzi, recurenta a plătit cumpărătorului S.I.F. Muntenia, care era asociat al ei, dobânzi în cuantum de 2.100.000.000 lei și nelegal a trecut pe cheltuieli, această sumă, încălcând dispozițiile art. 4 alin. (2) din O.G. nr. 70/1994.
Față de cele mai sus arătate, în mod legal organele de control au stabilit în sarcina recurentei-reclamante, obligația de plată a sumei de 798.000.000 lei, cu titlu de impozit pe profit și a sumei de 59.850.000 lei, majorări de întârziere.
În consecință, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, soluția pronunțată fiind în deplină concordanță cu dispozițiile legale aplicabile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC C. SA, împotriva sentinței civile nr. 194 din 13 iulie 2000 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefundat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2003.