Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, la data de 16 august 2006 reclamanta M.M. a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P.T., anularea Hotărârii nr. 581 din 28 februarie 2006, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu motivarea că părinții săi au făcut obiectul schimbului de populație dintre România și Bulgaria, urmare a tratatului încheiat între cele două țări la data de 7 septembrie 1940, iar ea s-a născut în perioada strămutării acestora, la 12 decembrie 1942.
Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 688/ CA din 16 octombrie 2006, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a recunoscut reclamantei beneficiul drepturilor solicitate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din interpretarea teleologică a prevederilor actului normativ rezultă că scopul acestuia a fost acordarea unor drepturi compensatorii persoanelor persecutate pe criterii etnice, în perioada reglementată în textul legii.
Pe cale de consecință s-a apreciat că beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000 și copiii născuți în perioada refugiului familiei deoarece au suportat același consecințe nefavorabile și aceleași prejudicii ca și familiile lor, urmare a persecuțiilor etnice suferite.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta C.J.P.T. susținând, în esență, că din analiza textelor legale și a prevederilor Tratatului rezultă că nu poate fi considerată persoană strămutată decât cea care, la data semnării Tratatului de la Craiova, din 1940, domicilia pe teritoriul Bulgariei, într-unul din județele menționate de textul acestui tratat și care, urmare a înțelegerii dintre cele două țări, a fost strămutată pe teritoriul României.
Pe cale de consecință, recurenta a susținut că nu pot fi beneficiari ai Legii nr. 189/2000 copiii născuți în perioada strămutării părinților deoarece nu au fost obligați să își schime domiciliul, în altă localitate, din motive etnice.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții etnice după cum urmează: c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin normele metodologice de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.
Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți înainte sau în perioada strămutării părinților, atâta vreme cât consecințele traumatizante ale acestei experiențe au fost suportate de toți membrii familiei, iar scopul legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii.
Așa fiind, Curtea, constatând că, potrivit art. 304 și 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.J.P.T., împotriva sentinței civile nr. 688/ CA din 16 octombrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2007