Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 78 din 24 mai 2006, Curtea de Conturi a respins întâmpinarea formulată de SC D.P.M. SA împotriva deciziei nr. 33 din 9 decembrie 2005 emisă de directorul Direcției de Control financiar ulterior a Camerei de Conturi, județul Mureș.
Împotriva deciziei Curții de Conturi a declarat recurs SC D.P.M. SA, susținând că, societatea este constituită în baza Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale și desfășoară activități de execuție de lucrări și prestări de servicii pentru terți, printre care și consiliile locale și județene. A mai susținut că doar regiile autonome aflate în subordinea Consiliului Județean și care folosesc doar fondurile alocate de acestea, pot și trebuie supuse controlului sau verificării reglementate de Legea nr. 94/1992 nu și societatea de drumuri și poduri a cărei activitate se desfășoară după Legea nr. 31/1990.
Recursul este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 140 alin. (1) teza a II-a din Constituția României, republicată, în condițiile legii organice, litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele specializate.
În conformitate cu art. 1 din O.U.G. nr. 117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, până la constituirea instanțelor judecătorești specializate, litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de către instanțele judecătorești.
Or, prevederile constituționale și legale se referă inclusiv la activitatea jurisdicțională a completului prevăzut de art. 56 din Legea nr. 94/1992, republicată, așa cum rezultă din art. 2 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 117/2003, introdus prin Legea nr. 94/2004 de aprobare a acestei ordonanțe de urgență.
În concluzie, decizia adoptată de Curtea de Conturi în condițiile art. 56 din Legea nr. 94/1992, republicată, este nelegală, această autoritate administrativă depășindu-și competența legală prin arogarea unor competente jurisdicționale pe care nu le mai are legal.
Calificând „întâmpinarea” formulată împotriva deciziei nr. 78 din 24 mai 2006 drept o contestație împotriva unui act administrativ emis de o autoritate publică de nivel local, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că soluționarea acesteia este de competența Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, potrivit art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004.
Astfel fiind, recursul va fi admis, decizia atacată va fi casată și cauza va fi trimisă la Tribunalul Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal spre competentă soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de SC D.P.M. SA împotriva deciziei nr. 78 din 24 mai 2006 a Curții de Conturi a României.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2007.