Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul O.M.D. a chemat în judecată C.J.P.C., solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta să dispună anularea Hotărârii nr. 19941 din 13 aprilie 2006 emisă de pârâtă, în sensul obligării acesteia din urmă să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că părinții săi au fost obligați să se refugieze din localitatea Cluj Napoca în Timișoara, până în luna martie 1945, reclamantul născându-se în refugiu, la data de 25 octombrie 1943.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 352 din 21 septembrie 2006, a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea Hotărârii nr. 19941 din 13 aprilie 2006 și obligând pârâta să-i recunoască calitatea de refugiat pe perioada 25 octombrie 1943 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu începere de la 1 mai 2006.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu minorilor refugiați împreună cu părinții sau născuți în refugiu, statul având îndatorirea de protecție și sprijin în mod egal, tuturor cetățenilor săi.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C.J.P.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut în esență că reclamantul nu și-a schimbat domiciliul, fiind născut în localitatea de refugiu, din părinți care s-au refugiat anterior nașterii în această localitate și prin urmare nu a suferit persecuții din motive etnice.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a Ordonanței aprobată prin H.G. nr. 127/2000 persoanelor strămutate în altă localitate decât aceea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare unui tratat bilateral.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile respective în mod nemijlocit cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, așa cum este cazul copiilor născuți în perioada strămutării părinților.
În cauză, din probele depuse la dosar, respectiv actele de stare civilă ale reclamantului, declarațiile martorilor, extrasul din Registrul stării civile pentru născuți, rezultă că reclamantul a avut situația de refugiat și beneficiază de drepturile prevăzute de lege pentru această categorie de persoane.
De altfel, așa cum corect a reținut și instanța de fond, reclamantul, minor fiind, nu putea avea alt domiciliu decât cel al părinților săi care, potrivit legii, răspundeau de creșterea și educarea sa (art. 100 C. fam.).
Față de cele ce preced, recursul apare ca nefondat, urmând să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.J.P.C. împotriva sentinței civile nr. 352 din 21 septembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2007.