Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta M.G. a chemat în judecată C.J.P.T., solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta să dispună anularea Hotărârii nr. 5689 din 31 mai 2006 emisă de pârâtă și să constate calitatea sa de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că părinții săi strămutați din Bulgaria au fost obligați să-și stabilească domiciliul în România în comuna Frecăței, județul Tulcea, reclamanta născându-se la data de 16 noiembrie 1942, în perioada de refugiu a acestora, suportând aceleași privațiuni ca și ei.
Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 660 din 9 octombrie 2006 a admis contestația formulată de reclamantă, dispunând anularea Hotărârii nr. 5689/2006 emisă de pârâtă și constatând că reclamanta are calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu consecința acordării acestor drepturi.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că reclamanta s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, dar în perioada reglementată de art. 1 din O.G. nr. 189/2000 și a suferit aceleași consecințe nefavorabile ca și familia sa.
Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs C.J.P.T.
Recurenta a susținut în esență că intimata nu era născută în anul 1940 când a avut loc schimbul de populație între Bulgaria și România pentru a susține că a avut alt domiciliu și a fost obligată să-l schimbe în altă localitate.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999 aprobate prin H.G. nr. 127/2000 în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
De asemenea, de prevederile Legii nr. 189/2000 beneficiază și copiii născuți în perioada în care părinții lor s-au refugiat s-au au fost strămutați, întrucât în mod indirect și aceștia au suferit consecințele nefavorabile ale strămutării sau refugiului.
Dovada încadrării în situațiile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost modificată, se poate face, potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2000, cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa actelor oficiale prin declarațiile de martori.
În cauză din dovezile depuse la dosar respectiv situația de avere a numitei C.E. (mama reclamantei), certificatele de stare civilă și declarațiile martorilor D.M. și D.I. rezultă că reclamanta s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, dar în perioada reglementată de art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 suferind aceleași consecințe nefavorabile datorită strămutării, ca și părinții săi drept pentru care beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, așa cum corect a reținut și instanța de fond.
Examinând și din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența vreunui motiv de casare recursul apare ca nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.J.P.T. împotriva sentinței civile nr. 660/ CA din 9 octombrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2007.