Asupra conflictului negativ de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 8 ianuarie 3003, V.V. a solicitat în contradictoriu cu Direcția Generală a Muncii și Solidarității Sociale Cluj, să se dispună anularea deciziei nr. 2014 din 6 decembrie 2002, emisă de pârâtă, ca nelegală și obligarea acestei autorități publice de a-i acorda drepturile ce i se cuvin în temeiul Decretului–lege nr. 118/1990.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este adept al cultului religios Martorii lui Iehova și că prin sentința penală nr. 324 din 20 noiembrie 1980, a Tribunalului Militar Cluj a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 8 luni pentru săvârșirea infracțiunii de neprezentare la încorporare.
A precizat că în aceste condiții se consideră victima unor măsuri abuzive luate de regimul politic comunist, din moment ce datorită convingerilor sale religioase nu putea primi și purta armă.
Că, deci, este îndreptățit la acordarea drepturilor prevăzute de de actul normativ menționat mai sus.
Prin încheierea nr. 544/C din 11 februarie 2003, Tribunalul Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Cluj.
La rândul său, secția comercială și de contencios administrativ a acestei din urmă instanțe, prin sentința civilă nr. 367 din 9 aprilie 2003, s-a dezînvestit în favoarea instanței de judecată sesizată inițial.
Întrucât s-a ivit un conflict negativ de competență între cele două instanțe de grade diferite, dosarul cauzei a fost înaintat pentru regulator, Curții Supreme de Justiție, conform art. 21 C. proc. civ.
Se constată că soluția corectă este cea pronunțată de către Curtea de Apel Cluj.
În adevăr, O.G. nr. 105/1999 reglementează drepturile persoanelor care au fost persecutate, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, pentru motive etnice și rasiale, iar Decretul–lege nr. 118/1990 reglementează drepturile persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată la 6 martie 1945, precum și a celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.
Modificarea și completarea adusă acestui act normativ prin ordonanța guvernamentală nu vizează și competența materială a instanțelor judecătorești stabilită inițial.
Prin urmare, pentru soluționarea cererilor și a proceselor referitoare la drepturile cuvenite persoanelor persecutate din motive politice, competența de a se pronunța, în primă instanță, asupra legalității actului administrativ emis de o autoritate publică de interes județean, aparține tribunalelor.
Având în vedere considerentele expuse, conținutul acțiunii introduse de reclamantul V.V., care invocă persecuția suferită pe motive politice și dispozițiile art. 2 pct. c și art. 3 pct. 1 C. proc. civ., se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.
Văzând și dispozițiile art. 22 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a litigiului intervenit între V.V. și Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială a județului Cluj. în favoarea Tribunalului Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2003.