Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 84/2003,reclamantul G.C., în contradictoriu cu Guvernul României, a solicitat să se dispună redactarea unei încheieri privind excepția de neconstituționalitate a art. 180 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, ce a fost modificat neconstituțional prin O.U.G. nr. 49/2001, precum și remiterea acestei încheieri, spre competentă soluționare, Curții Constituționale.
Prin sentința civilă nr. 206 din 18 februarie 2003, s-a respins ca inadmisibilă acțiunea.
Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere:
În raport de dispozițiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale rezultă că: în cazul excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o ordonanță în vigoare de care depinde soluționarea cauzei, Curtea Constituțională decide.
Conform alin. 4 art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, sesizarea Curții Constituționale se dispune de instanța în fața căreia s-a ridicat excepția printr-o încheiere.
În speță, reclamantul nu a învestit instanța de contencios administrativ printr-o acțiune, conform art. 1 din Legea nr. 29/1990, ce a solicitat direct instanței redactarea unei încheieri, ceea ce este inadmisibil.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul G.C., criticând-o astfel:
Prin acțiune, a solicitat anularea actelor administrative din domeniul sistemului public de pensii, fiind prejudiciat material, respectiv încheierea privind neconstituționalitatea O.U.G. nr. 49/2001, astfel că instanța a fost învestită conform art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Analizându-se actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Din acțiunea înregistrată la 6 ianuarie 2003, rezultă că obiectul cererii l-a constituit redactarea unei încheieri privind excepția de neconstituționalitate a art. 180 din Legea nr. 19/2000, cu precizarea în partea finală se solicită soluționarea favorabilă a acestui capăt de cerere. Expunerea în fapt a situației apariției Legii nr. 19/2000 și a O.U.G. nr. 49/2001 privind consecințele asupra diferitelor categorii de pensionari, ca și sugestiile privind sporirea veniturilor bugetului de stat, nu constituie obiect de analiză în contenciosul administrativ, neputându-se califica drept un capăt de cerere.
Așa fiind, constatându-se judicios punctul de vedere al instanței de fond cu referire la învestirea directă cu o cerere pentru întocmirea unei încheieri privind excepția de neconstituționalitate a art. nr. 180 din Legea nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, ca inadmisibilă, atâta vreme cât instanța fondului nu a fost învestită în temeiul art. 1 din Legea nr. 29/1990, constatându-se recursul nefondat, se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de G.C. împotriva sentinței civile nr. 206 din 18 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2003.