Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 2 septembrie 2002, la Tribunalul Neamț, reclamantul G.M. a chemat în judecată pe pârâta Direcția Regională Vamală Interjudețeană Iași, solicitând anularea deciziei nr. 11758 din 10 iulie 2002, prin care s-a refuzat acceptarea certificatului de origine EUR 1 și D 289732 pentru autoturismul importat din Germania, obligarea pârâtei să-i acorde preferințele tarifare prevăzute de lege pentru importul efectuat și să-i restituie drepturile de import, achitate cu chitanța nr. 34 din 5 februarie 2002.
Tribunalul Neamț, secția comercială și de contencios administrativ, a invocat din oficiu excepția de necompetență materială, excepție care a fost admisă și prin sentința civilă nr. 108/CA din 21 octombrie 2002, s-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Neamț, ca organ administrativ-jurisdicțional, motivându-se că cererea reclamantului trebuie soluționată în procedura prevăzută de O.U.G. nr. 13/2001, reținând că prin decizia nr. 1322 din 28 august 2002, Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț a stabilit că nu sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 13/2001 și a declinat în favoarea Tribunalului Neamț, competența de a soluționa contestația reclamantului. Tribunalul Neamț a contestat existența unui conflict negativ de competență, pentru rezolvarea căruia, a trimis dosarul la Curtea de Apel Bacău.
Prin sentința civilă nr. 124 din 20 noiembrie 2002, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a stabilit competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Neamț, reținând că această instanță este competentă material, potrivit art 2 lit. c) C. proc. civ., să se pronunțe asupra acțiunii formulate de reclamant în baza art. 1 din Legea nr. 29/1990. De asemenea, s-a reținut că pentru cererea reclamantului, de restituire a drepturilor de import, nu trebuie urmată procedura specială reglementată prin O.U.G. nr. 13/2001, dat fiind că în cauză nu s-a contestat un act de control emis de Ministerul Finanțelor cu privire la datoria vamală, în sumă de 45.589.300 lei.
Învestit să judece fondul pricinii, Tribunalul Neamț, secția comercială și de contencios administrativ, a invocat, din nou, excepția de necompetență materială și prin sentința civilă nr. 27/CA din 25 februarie 2003, a admis excepția și a declinat competența în favoarea Curții de Apel Bacău, cu motivarea că actele contestate de reclamant au fost emise de Direcția Generală a Vămilor, iar direcția regională chemată în judecată a întocmit actele numai în baza mandatului primit de la autoritatea centrală, astfel încât sunt incidente dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., privind competența curților de apel de a judeca în primă instanță procesele de contencios administrativ, care au ca obiect acte ale autorităților și instituțiilor centrale.
Prin sentința civilă nr. 49 din 13 mai 2003, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a declinat competența în favoarea Tribunalului Neamț și pentru rezolvarea conflictului de competență ivit, a trimis dosarul la Curtea Supremă de Justiție.
Hotărând astfel, Curtea de Apel Bacău a reținut că adresa nr. 11758 din 10 iulie 2002, emisă de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Iași, ca act administrativ contestat de reclamant, intră sub incidența dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 13/2001, deoarece este „o măsură dispusă de organele Ministerului Finanțelor Publice, abilitate să efectueze acte de control” și vizează obligații vamale. Față de procedura specială prevăzută în O.U.G. nr. 13/2001, Curtea de Apel Bacău a avut în vedere că pentru stabilirea competenței este determinant criteriul valoric cu privire la obligațiile contestate, iar nu autoritatea emitentă a actului de control.
Soluționând prezentul conflict negativ de competență, ivit în condițiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Curtea va stabili competența în favoarea Tribunalului Neamț, pentru următoarele considerente:
Reclamantul G.M. a contestat adresa nr. 11758 din 10 iulie 2002 întocmită de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Iași către Biroul Vamal de Control și Vămuire la Interior Piatra Neamț și comunicată reclamantului cu adresa nr. 6421 din 18 iulie 2002, potrivit căreia Direcția Regională Vamală Interjudețeană Iași nu a acceptat certificatul EUR 1 și D 289732 din 8 mai 2002 pentru a fi transmis administrației vamale germane în vederea efectuării unui control ulterior, în scopul acordării regimului tarifar preferențial.
Față de acest obiect al acțiunii, așa după cum s-a reținut și în regulatorul de competență, soluționat de Curtea de Apel Bacău, prin sentința civilă nr. 124 din 20 noiembrie 2002, nu sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 13/2001, care reglementează procedura specială de contestare a măsurilor luate prin acte de control sau de impunere, de către organele Ministerului Finanțelor Publice.
Actul atacat în cauză, adresa nr. 11758 din 10 iulie 2002, cuprinde refuzul Direcției Regionale Vamale Interjudețene Iași, ca serviciu public descentralizat al Direcției Generale a Vămilor, de a acorda reclamantului regimul tarifar preferențial și de a-i restitui drepturile de import achitate pentru operațiunea de import efectuată.
În consecință, reclamantul a contestat în condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 29/1990, un act administrativ de autoritate, prin care s-a refuzat acordarea unui drept recunoscut de lege, iar restituirea sumei de 45.589.300 lei, reprezintă o cerere accesorie, asupra căreia instanța de contencios administrativ va decide, conform art. 1 și art. 11 din legea sus-menționată, în cazul anulării parțiale sau totale a actului dedus judecății.
Pentru considerentele care au fost expuse cu privire la obiectul și cauza litigiului, precum și cu privire la autoritatea administrativă emitentă a actului contestat de reclamant, Curtea va aplica normele de competență materială prevăzute pentru litigiile de contencios administrativ în art. 2 alin. (1) pct. c) C. proc. civ. și va stabili că Tribunalul Neamț este competent să judece pricina în primă instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe G.M., Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Neamț, Direcția Generală a Vămilor, Direcția Regională Vamală Interjudețeană Iași și Biroul Vamal Piatra Neamț, în favoarea Tribunalului Neamț.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2003.