Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 3145 din 28 septembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, au fost admise recursurile declarate de SC C. SA București și Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor împotriva sentinței civile nr. 1625/2005 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, sentința a fost modificată, iar acțiunea formulată de reclamanta SC C. SA București privind anularea Ordinului nr. 1132/ b din 5 decembrie 2002 și a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, a fost respinsă ca tardiv formulată.
Curtea a reținut că actele atacate au fost comunicate reclamantei la data de 29 ianuarie 2003 astfel încât, acțiunea formulată la data de 6 iulie 2004 este tardivă, peste termenul de un an prevăzut de dispozițiile art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990.
La data de 4 octombrie 2006, SC C. SA București a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 3145 din 28 septembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, arătând că soluția instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale de ordin procedural, având în vedere că instanța a confundat borderoul, care face dovada expedierii corespondenței, cu recipisa de confirmare de primire a corespondenței. Au fost invocate dispozițiile art. 318 C. proc. civ.
Contestatoarea a precizat că, față de faptul că Ordinul nr. 1132/ b din 5 decembrie 2002 a fost comunicat prin poștă, dovada primirii acestuia se face de către cel care l-a transmis numai prin prezentarea recipisei de confirmare de primire, dovadă nedepusă de intimat.
Verificând contestația în anulare formulată, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată.
Instanța de recurs nu a comis o greșeală materială, astfel cum prevăd dispozițiile art. 318 C. proc. civ., atunci când a concluzionat că acțiunea a fost tardiv formulată față de împrejurarea că din borderoul registraturii Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor rezultă că ordinul a fost comunicat societății la data de 29 ianuarie 2003. Aceasta face parte din argumentarea soluției, Curtea apreciind în sensul mai sus arătat, fără să săvârșească o eroare materială.
Dispozițiile art. 318 teza I C. proc. civ., care prevăd că o hotărâre dată în recurs poate fi retractată dacă este rezultatul unei greșeli materiale, se referă la erori materiale evidente în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului, legea neurmărind să deschidă părților calea recursului la recurs.
Or, în cauză, susținerile formulate în contestația în anulare au fost invocate și în recurs și au fost examinate de instanță, care a apreciat în sensul arătat.
Pentru considerentele expuse contestația în anulare va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de SC C. SA București împotriva deciziei nr. 3145 din 28 septembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2007.