Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 21 martie 2006, reclamantul P.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și I.G.P.R., anularea dispoziției din 9 septembrie 2005 emisă de I.G.P.R. și a Ordinului din 21 octombrie 2005 al Ministrului Administrației și Internelor, repunerea sa în drepturile avute anterior sancționării prin aceste acte, restituirea drepturilor cuvenite și suspendarea executării dispoziției contestate.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că, în mod nelegal, prin actele atacate, i-a fost aplicată și, respectiv, menținută, măsura sancțiunii disciplinare constând în diminuarea cu 20% a drepturilor salariale pentru funcția de comisar șef în cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Satu Mare, pe o perioadă de 3 luni, pentru faptul că, în urma unui control efectuat în luna ianuarie 2005 nu ar fi informat șeful inspectoratului de existența unui număr de 11 sesizări penale cu autori necunoscuți, neînregistrate în evidențele unității și ar fi dispus neînregistrarea acestora în nota de constatare și nu a urmărit înregistrarea lor în evidențele inspectoratului.
Faptele reținute în sarcina sa nu îi sunt însă imputabile, deoarece neînregistrarea plângerilor penale s-a făcut datorită unui ordin comun al M.A.I. și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit căruia aceste plângeri se înregistrează abia după confirmarea lor de către procuror, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
Pe de altă parte, întrucât, la nivelul inspectoratului nu se cunoaște exact procedura de înregistrare a unor astfel de plângeri penale și cele trei persoane implicate direct în activitatea respectivă de înregistrare nu au fost nici măcar sancționate, iar în privința lor s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru aceste fapte, cu atât mai puțin poate fi sancționat reclamantul care doar a controlat evidențele în discuție.
De asemenea, s-a susținut că actele atacate sunt nelegale, deoarece nu a fost citat procedural la efectuarea cercetării prealabile, nu i-au fost făcute cunoscute rezultatele cercetărilor și raportul de cercetare prealabilă, nu și-a putut formula apărarea, contrar prevederilor Ordinului nr. 400/2004 al M.A.I. iar la aplicarea sancțiunii au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 360/2002 privind termenul de luare a unei asemenea măsuri și nici nu i-a fost reținută, în circumstanțiere, activitatea sa anterioară.
Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 113/CA/ PI din 26 iunie 2006, a admis acțiunea, a anulat actele administrative atacate, a dispus repunerea reclamantului în drepturile avute anterior emiterii actelor anulate, recalcularea și restituirea drepturilor bănești cuvenite și suspendarea executării administrative până la rămânerea irevocabilă a sentinței.
Instanța de Fond a reținut că soluția se impune, în raport cu dispozițiile art. 59 din Legea nr. 360/2002 și ale art. 18 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, precum și cu împrejurarea că, din actele dosarului nu rezultă că reclamantului i-a fost asigurat dreptul la apărare în timpul cercetării prealabile, constatarea unilaterală a organului de control neputând constitui singur temei al adoptării măsurii de sancționare în discuție.
Împotriva sentinței sus menționate au declarat recurs, în termen legal, atât pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, cât și pârâtul I.G.P.R., criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Recurentul Ministerul Administrației și Internelor și I.G.P.R. a criticat sentința pentru că Instanța de Fond a soluționat greșit excepția privind lipsa calității procesuale pasive a acestui recurent, întrucât art. 61 din Legea nr. 360/2002 dispune altfel.
De asemenea, prima Instanță a interpretat greșit și dispozițiile art. 59 din Legea nr. 360/2002, arătând fără temei legal că ar fi fost încălcate aceste prevederi.
I.G.P.R. a criticat hotărârea judecătorească pentru faptul că Instanța de Fond a pronunțat-o cu încălcarea dispozițiilor legale, interpretând greșit actele deduse judecății.
Recursurile sunt neîntemeiate și vor fi respinse pentru următoarele considerente:
Înalta Curte de Casație și Justiție analizând actele dosarului și cererile de recurs sub imperiul dispozițiilor art. 3041 C. proc. civ., reține următoarele:
Referitor la excepția invocată de M.A.I., corect prima Instanță a înlăturat-o precizând că art. 61 din Legea nr. 360/2002 prevede că șeful ierarhic al celui sancționat se pronunță printr-o decizie motivată care este act administrativ fără posibilitate de tăgadă, întrucât produce fără dubiu efecte juridice.
Referitor la fondul cauzei, din probatoriile administrate rezultă că au fost încălcate prevederile art. 59 din Legea nr. 360/2002. Astfel, nu există probe din care să rezulte că intimatul-reclamant ar fi fost ascultat, ori că i s-au adus la cunoștință actele cercetării.
Măsura de sancționare nu putea fi luată discreționar de către organul de control.
Nu rezultă nici faptul că intimatul-reclamant a fost citat pentru ziua desfășurării audierilor, dar nici acela că s-ar fi respectat de către organele abilitate procedura cercetării prealabile prevăzută de art. 37 din Ordinul nr. 400/2004.
Înscrisul olograf la care se face referire de către recurenți, nu a fost depus la dosar, nici la fond și nici la recurs, pentru a se verifica dacă intimatul-reclamant a fost ascultat.
Așa fiind, corect prima Instanță a stabilit că reclamantului i s-a încălcat dreptul la apărare față de cele reținute în sarcina sa.
Pe aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Administrației și Internelor și I.G.P.R.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de Ministerul Administrației și Internelor și I.G.P.R. împotriva sentinței civile nr. 113/CA/ PI din 26 iunie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2007.