Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A.A.R. în contradictoriu cu Direcția Generală e Evidență Informatizată a Persoanei, a solicitat anularea măsurii de acordare a vizei de ieșire din România.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este asociat unic al Societății comerciale „M.2000 I.” SRL din anul 1994 și a avut vize de ședere pentru desfășurarea de activități comerciale.
Ultima viză de ședere în România a fost valabilă până la data de 9 august 2002 când din motive obiective nu s-a putut prezenta la pârâtă pentru a solicita prelungirea dreptului de ședere.
Curtea de Apel București, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 923 din 17 iunie 2003, a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că reclamantul nu a făcut dovada mijloacelor legale de existență în cuantumul prevăzut de art. 29 alin. (1) lit. a) din normele de aplicare a Legii nr.123/2001.
Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, reclamantul a declarat recurs pe care nu l-a motivat.
Recursul este nul.
Potrivit art. 303 C. proc. civ., recursul se va motiva în termen de 15 zile de la comunicarea motivării hotărârii.
In conformitatea cu dispozițiile art. 306 C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părților.
In speță, examinându-se cauza din oficiu, sub aspectul temeiurilor legale de casare, nu s-a constatat însă nici un temei care să impună desființarea hotărârii atacate, aceasta în raport de probele administrate în cauză, fiind temeinică și legală.
In consecință, urmează a se constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de A.A.R. împotriva sentinței civile nr.923 din 17 iunie 2003 a Curții de Apel București, Secția contencios administrativ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2004.