Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curții de Apel București, reclamantul I.P. a chemat în judecată M.C.C. pentru ca Instanța să dispună suspendarea hotărârii Comisiei constituite prin Ordinul nr. 2165 din 6 aprilie 2006, prin care contestația sa a fost respinsă; suspendarea hotărârii Comisiei prin care a fost declarat respins în urma evaluării proiectului de management, precum și anularea celor două hotărâri ale Comisiei M.C.C.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat faptul că a fost numit în funcția de director general al M.N.I.T. din Cluj-Napoca prin Ordinul M.C.C. nr. 399 din 14 august 1997.
Reclamantul a mai arătat că de la data numirii în această funcție și până la data de 1 ianuarie 2005, a încheiat succesiv contracte de management cu M.C.C. pentru funcția de director general, în temeiul Ordinului nr. 2129/2001, prin care era aprobată metodologia pentru încheierea, modificarea și încetarea contractului de management în domeniul culturii. întrucât contractul său de management urma să expire la 31 decembrie 2004, a trimis în termen util, un nou contract de management, fără a primi răspuns la solicitarea sa de încheiere a unui nou contract.
În luna ianuarie 2005, a arătat reclamantul, i-a fost comunicat faptul că trebuie să depună un proiect de management și să susțină un interviu în fața unei comisii de evaluare în vedere încheierii contractului de management. Ulterior a luat cunoștință de rezultatul evaluării proiectului său de management, rezultat pe care l-a contestat și l-a care nu a primit răspuns.
Reclamantul a precizat și faptul că pârâta a interpretat în mod greșit dispozițiile legale, întrucât prevederile O.G. nr. 26/2005 reglementează procedura de organizare a concursurilor în vederea angajării conducătorilor instituțiilor publice de cultură în posturile vacante, iar în cazul său nu a fost organizat un concurs. A mai arătat faptul că, la data intrării în vigoare a actului normativ arătat, mai îndeplinea funcția de conducere, iar O.G. nr. 26/2005 nu reglementa procedura de evaluare a persoanelor care ocupă deja funcții de conducere.
Prin încheierea de ședință din 24 mai 2006, Curtea de Apel București a respins cererea de suspendare a executării celor două hotărâri atacate, iar prin sentința civilă nr. 1526 din 21 iunie 2006 a admis acțiunea reclamantului.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, Instanța de Fond a reținut că dispozițiile O.G. nr. 26/2005 reglementează procedura de organizare a concursului în vederea angajării conducătorilor instituțiilor publice de cultură, dispoziții care nu-i sunt aplicabile reclamantului întrucât acesta la data intrării în vigoare a ordonanței deținea funcția de director general al M.N.I.T., avea depus la M.C.C. propunerea de contract de management încă din data de 31 decembrie 2004, nereținându-se culpa acestuia pentru neperfectarea lui, în mod nelegal fiind instituită o procedură de evaluare cu obligarea reclamantului să depună un nou proiect de management.
S-a mai reținut că O.G. nr. 26/2005 în forma adoptată anterior modificărilor survenite prin Legea nr. 114/2006 era aplicabilă numai în cazul angajării directorilor generali și directorilor instituțiilor publice de cultură iar nu și celor care la data intrării în vigoare a O.G. nr. 26/2006 dețineau funcția de conducători ai instituțiilor publice de cultură și care aveau în executare contracte de management.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, M.C.C., criticând soluția pronunțată ca netemeinică și nelegală și invocând dispozițiile art. 302 - 304 și art. 312 C. proc. civ. precum și cele ale art. 20 din Legea nr. 554/2004.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, dar fără a le structura potrivit dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, recurentul - reclamant susține că Instanța de Fond a interpretat în mod eronat dispozițiile O.G. nr. 26/2005 privind managementul instituțiilor publice de cultură în sensul că acestea se aplică numai în cazul angajării directorilor generali și directorilor instituțiilor publice de cultură, fără a fi aplicabile și celor care dețineau funcția de conducători ai instituțiilor publice de cultură, la data intrării în vigoare a acestui act normativ. În acest sens, în speță sunt aplicabile, în opinia recurentului, dispozițiile art. 10 alin. (3) din O.G. nr. 26/2005, contrar celor reținute de Instanța de Fond.
Totodată, arată recurentul, Instanța de Fond, în aprecierea probelor administrare în cauză, referitoare mai ales la desfășurarea în timp a modalităților de încadrare a intimatului - reclamant, face o gravă confuzie între contractul cadru anexă la contractul individual de muncă și contractul de management care trebuie încheiat cu M.C.C. de către conducătorii instituțiilor publice de cultură aflate în subordinea Ministerului în urma evaluării proiectului de management depus de către aceștia, conform O.G. nr. 26/2005.
Mai arată recurentul - pârât că prin O.G. nr. 26/2005 este reglementată expres și situația directorilor aflați în funcție la data adoptării ordonanței care impune organizarea procedurii de evaluare pentru instituțiile publice de cultură aflate în subordinea M.C.C., deci și pentru M.N.I.T., astfel încât concluzia Instanței de Fond, potrivit căreia aceste dispoziții nu s-ar aplica în speță este fundamental greșită.
De asemenea, se susține că Instanța de Fond nu a avut în vedere acest cadru legal general, actele administrative interne cu caracter normativ prin care M.C.C. a organizat procedura de evaluare a proiectelor de management, respectiv Regulamentul aprobat prin Ordinul M.C.C. nr. 2121/2006 și nici faptul că la emiterea acestuia din urmă recurentul - pârât a respectat dispozițiile O.G. nr. 26/2005 în forma în care aceasta era în vigoare, iar nu în forma modificată de Legea nr. 114/2006.
Mai mult, arată recurentul – pârât, Instanța de Fond nu a avut în vedere că la data de 17 martie 2006. prin Ordinul M.C.C. nr. 2116 s-a constituit Comisia de evaluare a Proiectului de management al directorului general al M.N.I.T. din Cluj-Napoca aflat în subordinea M.C.C., în conformitate cu prevederile art. 4 din O.G. nr. 26/2005 și a depășit atribuțiile puterii judecătorești preluând atribuțiile comisiei de evaluare deși instanța putea să se pronunțe doar pe legalitatea hotărârii comisiei de evaluare din perspectiva procedurii și a măsurilor luate, iar nu cu privire la notele acordate intimatului.
De altfel, arată recurentul - pârât, din considerentele hotărârii nu rezultă motivele pe care se sprijină sentința Instanței de Fond de anulare a hotărârii comisiei constituite pentru soluționarea contestației reclamantului și a celei de respingere a intimatului - reclamant în urma evaluării proiectului de management.
Intimatul - reclamant a formulat întâmpinare, solicitând menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluției Instanței de Fond, cu toate probele administrate în cauză precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, conform dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 26/2005 privind managementul instituțiilor publice de cultură, act normativ intrat în vigoare la 22 iulie 2005 ( la 3 zile de la publicarea în M. Of. nr. 635 din 19 iulie 2005, conform art. 2 din ordonanță), acest act normativ reglementează angajarea directorilor în urma unor concursuri de proiecte de management, iar potrivit prevederilor art. 10 alin. (2) dispozițiile acestei ordonanțe nu se aplică conducătorilor instituțiilor publice de cultură al căror contract de muncă pentru funcția de conducere a fost încheiat cu maxim 24 de luni înainte de data intrării ei în vigoare. Prin alin. (3) al art. 10 din ordonanță s-a reglementat și situația conducătorilor prevăzută la alin. (2) al art. 10 în sensul că aceștia vor prezenta ordonatorului principal de credite în subordinea căruia funcționează instituția publică de cultură pe care o conduc un proiect de management în vederea încheierii contractului de management prevăzut de prezenta ordonanță, iar potrivit alin. (4) al aceluiași articol prevederile alin. (3) se aplică și celorlalți conducători ai instituției publice de cultură, alții decât cei prevăzuți la alin. (1).
Ulterior, art. 10 din O.G. nr. 26/2005 a fost modificat prin Legea nr. 114/2006 pentru aprobarea O.G. nr. 26/2005 (publicată în M. Of. nr. 413 din 12 mai 2006) în sensul că alin. (2) și alin. (3) ale art. 10 au următorul cuprins: „Alin (2) - Conducătorii instituțiilor publice de cultură care, la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanțe, nu au încheiat contractul de management sunt obligați ca, în termenul stabilit de ordonatorul principal de credite al autorității publice în subordinea sau sub autoritatea căreia funcționează instituția publică de cultură, să depună un proiect de management în vederea încheierii contractului. Alin (3) - Nerespectarea termenului stabilit pentru depunerea proiectului de management atrage destituirea de drept din funcție a respectivului conducător al instituției publice de cultură".
în cauză, intimatul - reclamant prin Ordinul M.C.C. nr. 399 din 14 august 1997 a fost numit în funcția de director general al M.N.I.T. din Cluj-Napoca.
De la data numirii și până la data de 1 mai 2005 a încheiat, în mod succesiv, contractul de management cu M.C.C., în temeiul Ordinului M.C.C. nr. 2129/2001, iar ultimul contract de management a fost încheiat la data de 1 februarie 2002, pentru o perioadă de 3 ani, conform art. 3 alin. (1) din Ordinul M.C.C. nr. 2129/2001.
Ulterior, la data de 21 aprilie 2005 intimatul - reclamant a transmis M.C.C. un nou contract de management, întrucât cel încheiat anterior expirare la data de 31 decembrie 2004.
Prin urmare, Înalte Curte constată că Instanța de Fond a reținut în mod corect că anterior datei intrării în vigoare a O.G. nr. 26/2005 intimatul - reclamant avea depusă propunerea de contract de management, neputându-se reține culpa acestuia pentru neperfectarea contractului și nici legalitatea obligării acestuia de a proceda în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 26/2005 intrată ulterior în vigoare și nici a actelor normative cu caracter normativ date în executarea acesteia.
Mai mult, la data intrării în vigoare a O.G. nr. 26/2005 intimatul - reclamant deținea funcția de director general al Muzeului și înaintase la M.C.C. propunerea de contract de management din 21 aprilie 2005.
Totodată, susținerea recurentului - pârât referitoare la eroarea în care s-ar fi aflat Instanța de Fond, confundând contractul - cadru cu contractul de management, nu este fondată.
Aceasta întrucât conform O.G. nr. 9/1996, în vigoare la momentul numirii intimatului - reclamant în funcția de director general al M.N.I.T. din Cluj-Napoca, era necesar ca ordonatorii principali de credite să stabilească, pe bază de contract încheiat cu conducerea fiecărei instituții publice, obligațiile sau programele minimale ce urmează a fi realizate de către acestea (art. 2 alin. (1)).
Ulterior, odată cu intrarea în vigoare a Ordinului M.C.C. nr. 2129/2001, s-a prevăzut, în mod imperativ, la art. 1 alin. (2) și art. 2, faptul că persoanele numite în funcțiile de directori generali sau, după caz, directori ai instituțiilor publice, trebuie să încheie un contract cu M.C.C., în calitate de ordonator principal de credite, anexă la contractul individual de muncă, în care să fie cuprinse obiectivele și indicatorii culturali și economici care urmează să se realizeze de către aceștia (art. 2 alin. (2)), (mai explicit, strategia de management); contractul avea denumirea de contract - cadru.
Prin O.G. nr. 26/2005 s-a instituit obligația ca angajarea directorilor generali sau a directorilor, după caz, să se facă pe bază de contract de management. Odată cu noua reglementare, nu mai era necesară încheierea contractului - cadru stipulat de Ordinul M.C.C. nr. 2129/2001.
La data intrării în vigoare a O.G. nr. 26/2005, intimatul - reclamant deținea deja funcția de director general al M.N.I.T. din Cluj-Napoca și înaintase M.C.C. încă din data de 21 aprilie 2005 propunerea de contract de management, nefiindu-i deci aplicabile dispozițiile O.G. nr. 26/2005.
În plus, Înalta Curte constată și că susținerea recurentului - pârât din cuprinsul motivelor de recurs, în sensul că Instanța de Fond ar fi modificat notele intimatului - reclamant, este nefondată, din considerentele și dispozitivul sentinței recurate nerezultând o astfel de concluzie.
Prin urmare, constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică, iar criticile aduse acesteia nefondate, se va respinge recursul declarat în cauză în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a coroborate cu art. 306 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul M.C.C. împotriva sentinței civile nr. 1526 din 21 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 februarie 2007.