Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 4 martie 2003 reclamanta B.P. a solicitat anularea hotărârii nr. 1627 din 21 octombrie 2002 a Comisiei pentru stabilirea situațiilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii Satu Mare, și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiară a dispozițiilor O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările și completările ulterioare, întrucât s-a născut în timpul refugiului părinților săi, având același statut cu al acestora.
Curtea de Apel Oradea, prin sentința nr. 144/CA/2003 –P din 31 martie 2003 a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea atacată și a obligat pârâta să-i recunoască calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, reținând, în esență, că aceasta a avut statutul de refugiat al părinților săi, în localitatea de refugiu, având doar un drept de ședere temporară și ocrotire politică până la încetarea persecuției etnice.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În esență, prin motivele de recurs formulate în cauză, recurenta-pârâtă susține că instanța de fond a pronunțat o sentință dată cu încălcarea dispozițiilor O.G. nr. 105/1999, ale Legii nr. 189/2000 și ale Legii nr. 367/2001, precum și a precizărilor nr. 1026/2002 ale Casei Naționale de Pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre situațiile enumerate de textul de lege.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Intimata-reclamantă se încadrează în situația expusă, fiind născută ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, împărtășind suferințele familiei, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate asupra acesteia.
Așa fiind, nu pot fi avute în vedere „precizările” invocate de către recurentă, care adaugă la lege și care, mai mult, nu sunt în concordanță cu sensul și scopul legii, cu spiritul acesteia.
În considerarea celor expuse, sentința atacată este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat cu pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 144/CA/2003 – P din 31 martie 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 7 octombrie 2003.