Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1055/CA/2003, reclamanta F.E., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, a solicitat anularea hotărârii nr. 2783 din 7 martie 2003 și recunoașterea în favoarea sa, a calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea acțiunii a arătat că în mod eronat, pârâta a considerat că nu beneficiază de prevederile actului normativ citat, fiind născută în perioada de refugiu a părinților.
Prin sentința nr. 139/CA/2003 - P din 31 martie 2003, s-a admis acțiunea, s-a anulat hotărârea nr. 783 din 7 martie 2003 emisă de pârâtă, care a fost obligată să recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere:
Părinții reclamantei au fost refugiați, ca urmare a persecuțiilor etnice din partea regimului instaurat după Dictatul de la Viena, iar pentru mama reclamantei s-a recunoscut acest fapt, pentru perioada 19 septembrie 1940 – 6 martie 1945, prin hotărârea nr. 720 din 2 aprilie 2002, emisă de pârâtă.
Calitatea de refugiat este un statut al persoanei și anume, refugiații își păstrează domiciliul în statul de unde s-au refugiat și dobândesc doar un drept de ședere temporară și ocrotire politică, până la încetarea persecuției, din partea statului ce i-a primit.
Copiii născuți în timpul refugiului dobândesc același statut ca al părinților, devenind și ei refugiați în statul primitor.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o astfel:
Din actele de stare civilă depuse de reclamantă a rezultat că nu era născută la data strămutării părinților săi și ca atare, nu avea un domiciliu de unde să fie strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, din motive etnice, așa cum expres și limitativ prevede art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Pentru ca strămutarea în altă localitate decât cea de domiciliu să fie o modalitate de persecuție etnică, persoana respectivă trebuie să existe cu capacitate juridică la data strămutării și să fi avut un domiciliu într-o localitate de unde să fi fost strămutată sau refugiată.
Legislația română nu recunoaște capacitatea de folosință și nici de domiciliu în favoarea fătului conceput, singura excepție fiind cea în care fătul conceput să se fi născut viu, pentru a i se deschide dreptul la moștenire.
Analizându-se actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Din actele dosarului rezultă că intimata-reclamantă s-a născut la 9 iulie 1943 în comuna Vintere, Salonta, localitatea de refugiu a părinților.
Așa cum în mod judicios a reținut instanța de fond, chiar dacă intimata nu era născută la data strămutării părinților pe considerente etnice, de la data nașterii a dobândit statutul juridic al părinților, de „refugiată”.
Legea nr. 189/2000 nu exclude categoria celor născuți în perioada refugiului, de la beneficiul legii.
Împrejurarea privind copilul conceput în perioada strămutării care a avut loc la 16 septembrie 1940, nu are a fi discutată atâta vreme, cât intimata s-a născut în anul 1943.
Față de considerentele expuse, constatându-se că nu sunt motive care să ducă la casare, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 139/CA/2003 - P din 31 martie 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2003.