Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 49 din 28 martie 2001, Colegiul jurisdicțional București al Curții de Conturi a admis în parte actul de sesizare al Procurorului Financiar și în consecință:
-a obligat S.N. A.I. București – Băneasa, la plata către bugetul statului a sumei de 1.410.072,6 mii lei, plus 748.448,2 mii lei, majorări de întârziere;
-a obligat pe pârâții P.D. și S.N. la plata în solidar a sumei de 748.448,2 mii lei. cu titlu de despăgubiri către S.N. A.I. București – Băneasa;
-a constatat că suma de 1.410.072,6 mii lei a fost achitată cu O.P. nr. 2324 din 25 august 1999, nr. 327 din 30 august 1999 și nr. 365 din 17 septembrie 1999 și ca atare, majorările de întârziere sunt scutite de plată în temeiul O.U.G. nr. 68/1999, iar pe cale de consecință și pârâții P.D. și S.N. sunt scutiți de plata despăgubirilor;
-a admis, în parte, capătul doi din actul de sesizare și a obligat același aeroport internațional la plata către bugetul statului a sumei de 387.988.497,08 lei, reprezentând subvenție necuvenită, plus 1.033.601.356 lei, majorări de întârziere. De asemenea, a constatat că suma de 387.988497,08 lei a fost achitată cu O.P. nr. 891 din 16 noiembrie 2000, urmând ca organele fiscale teritoriale să facă aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 163/2000, în privința majorărilor de întârziere;
-a respins actul de sesizare referitor la despăgubirile civile pretinse pârâtei S.N., în sumă de 878.211,4 mii lei, plus 1.329.372,9 mii lei;
-a respins capetele de cerere nr. 3, 4 și 5 și în consecință, a exonerat de răspundere pe pârâții P.D., D.E. și Ț.P., pentru suma de 76.527,8 mii lei, plus daune de 27.016,2 mii lei, pe pârâții P.D., D.E. și S.N., pentru suma de 11.035.170 lei, plus 12.158.243 lei daune, pe pârâții P.D., S.N. și S.N. Aeroportul Internațional București – Băneasa pentru suma de 44.224.035 lei, plus 37.134.898 lei daune;
- a obligat S.N. A.I. București – Băneasa și pe pârâții P.D. și S.N. la plata sumei de 200.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea statului.
În fine, a instituit măsuri asigurătorii în sarcina S.N. A.I. București – Băneasa până la concurența sumelor ce reprezintă majorări de întârziere, rămase de plată după aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 163/2000, înlăturând măsurile asigurătorii dispuse prin Ordinul nr. 6 din 14 martie 2000.
Prin decizia nr. 337 din 26 iunie 2001, Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, a respins ca nefondat recursul jurisdicțional declarat de S.N. A.I. București – Băneasa, împotriva sentinței.
S-a reținut că au fost calculate majorări de întârziere „în mod corect și în conformitate cu prevederile legale în vigoare, prima instanță, prin coroborarea tuturor probatoriilor administrative la dosarul cauzei, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar criticile aduse prin recursul jurisdicțional sunt nefondate, situație ce conduce la respingerea acestuia”.
Și ultima hotărâre a fost atacată cu recurs de aceiași societate națională, conform dispozițiilor art. 82 din Legea nr. 94/1992, cu modificările ulterioare.
Recurenta a susținut că hotărârea secției jurisdicționale a Curții de Conturi nu cuprinde motivele pe care se sprijină, rezumându-se la o examinare sumară, superficială a recursului jurisdicțional declarat în cauză.
Pe de altă parte, autoritatea administrativ-jurisdicțională a nesocotit în mod grav legea, apreciind la fel ca și colegiul jurisdicțional că principiul neretroactivității legii produce efecte subiective, raportat la persoana căreia i se aplică.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 261 alin. (1) C. proc. civ., aplicabile conform art. 130 din Legea nr. 94/1992 și în privința activității de jurisdicție a Curții de Conturi, hotărârea judecătorească se dă în numele legii și trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 10 din același cod stabilesc, la rândul lor, că modificarea unei hotărâri se poate cere atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrative, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
În speță, din cele 8 pagini ale deciziei recurate, doar un singur paragraf a fost dedicat motivării soluției.
Considerentul, cum deja s-a arătat, se rezumă la aprecierea Curții de Conturi că „majorările de întârziere au fost calculate în mod corect și în conformitate cu prevederile legale în vigoare”.
Că „prima instanță, prin coroborarea tuturor probatoriilor administrative la dosarul cauzei, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar criticile aduse prin recursul jurisdicțional sunt nefondate, situație ce conduce la respingerea acesteia”.
Ori, este evident că în raport cu natura litigiului și cu normele juridice incidente, secției jurisdicționale a Curții de Conturi îi revenea obligația de a răspunde la toate motivele și mijloacele de apărare invocate de părți și că pentru a motiva, ea nu trebuie să se limiteze la o simplă concluzie dedusă din actele dosarului.
Prin urmare, în sensul dispozițiilor legale mai sus enunțate, hotărârea care, fără să discute și să se pronunțe asupra valorii probante a actelor prezentate și a susținerilor contradictorii ale tuturor părților, se mărginește să afirme că recursul jurisdicțional este nefondat, rămâne o hotărâre nemotivată.
Ținând seama de aceste considerente, urmează a se admite recursul și a fi casată decizia atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași secții jurisdicționale.
Cu prilejul rejudecării, autoritatea administrativ-jurisdicțională va examina, sub forma unor apărări și celelalte susțineri din motivele de casare scrise, a căror analiză, în această fază procesuală, devine inutilă față de rezolvarea dată recursului.
Văzând și dispozițiile art. 313 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de S.N. A.I. București - Băneasa împotriva deciziei nr. 337 din 26 iunie 2001 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională.
Casează decizia atacată și trimite cauza la Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, pentru rejudecare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2003.