Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamantul C.I., în contradictoriu cu Guvernul României, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a solicitat suspendarea H.G. nr. 1224 din 13 septembrie 2006 prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția de Subprefect al județului Dolj, până la pronunțarea Instanței de Fond, care soluționează cererea de anulare a actului administrativ.
Prin sentința nr. 2256 din 11 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ, a fost respinsă cererea de suspendare.
S-a reținut de către Instanța de Fond că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru că în cauză nu rezultă indicii bine justificate privind nelegalitatea H.G. nr. 1224/2004 și nici condiția privind paguba iminentă de neînlăturat în alt mod decât prin suspendarea actului administrativ contestat nu este îndeplinită.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, pe fond admiterea cererii de suspendare și obligarea la plata cheltuielilor de judecată de către pârât.
S-a arătat, în motivele de recurs, că se impune suspendarea executării actului pentru prevenirea unei pagube iminente, pentru că prin aceasta trebuie să se înțeleagă nu numai un prejudiciu material concret în accepțiunea lui din dreptul privat, dar și o gravă tulburare care s-ar putea aduce funcționării unui serviciu public, funcționării unei autorități sau instituții publice, așa cum este instituția Prefectului, instituție din care face parte și subprefectul.
Pe de altă parte, chiar dacă într-un asemenea gen de acțiune, în aparență, nu au relevanță argumentele care susțin nelegalitatea pe fond a actului administrativ, se impune ca Instanța care soluționează cererea de suspendare să realizeze crasa ilegalitate a acestuia și să-și formeze convingerea că actul trebuie să fie suspendat.
Guvernul României a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
La data soluționării recursului, recurentul a prezentat dovada că pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, se află Dosarul nr. 9561/2/2/2006 având ca obiect anularea H.G. nr. 1224 din 13 februarie 2006, prin care a fost eliberat din funcția de subprefect al județului Dolj, iar în cadrul acestui dosar a solicitat și suspendarea acestui act, iar prin încheierea din 31 ianuarie 2006, pronunțată în dosarul respectiv a fost admisă cererea de suspendare a executării în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004 și s-a suspendat executarea H.G. nr. 1224/2006, până la soluționarea irevocabilă a cauzei, încheiere care este executorie.
Examinând actele dosarului, dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul dar pentru următoarele considerente:
Legea nr. 554/2004 a reglementat suspendarea executării actului administrativ, în condițiile art. 14, suspendare care poate fi cerută când persoana vătămată s-a adresat în plângere prealabilă, în condițiile art. 7 din același act normativ, autorității publice care a emis actul.
În acest caz suspendarea se dispune până la pronunțarea Instanței de Fond.
În cererea adresată Instanței de Fond, în prezenta cauză, cererea de suspendare era întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, fiind formulată odată cu plângerea prealabilă, adresată autorității publice emitente a actului a cărui suspendare se solicită.
Între timp, așa cum rezultă din actele aflate în dosar, autoritatea emitentă a răspuns la procedura prealabilă, iar reclamantul a formulat cerere pentru anularea actului administrativ prin care i-au fost vătămate drepturile sau interesele.
În condițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, reclamantul a solicitat suspendarea actului administrativ contestat, alături de cererea principală privind anularea actului.
Prin încheierea din 31 ianuarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea de suspendare, iar actul administrativ contestat, respectiv H.G. nr. 1224/2006, a fost suspendat până la soluționarea irevocabilă a cererii de anulare, încheiere care este executorie, iar prin Ordinul nr. 37 din 12 februarie 2007 al Prefectului județului Dolj, începând cu data de 5 februarie 2007, subprefectul I.C. a preluat atribuțiile stabilite prin Ordinul Prefectului nr. 188/2006.
În aceste condiții, se constată că cererea de suspendare, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 a rămas fără obiect având în vedere că prin încheierea din 31 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a dispus suspendarea actului de eliberare din funcție până la soluționarea irevocabilă a cauzei privind anularea actului.
De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi admis recursul, va fi casată sentința atacată și, pe fond respinsă cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de C.I. împotriva sentinței civile nr. 2256 din 11 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și în fond respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2007.