Ședințe de judecată: Decembrie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 997/2007

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 februarie 2007.

Asupra cererilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 24 iulie 2006 reclamanta SC C. SRL Brașov a solicitat anularea Deciziei nr. 453 din 18 iulie 2006 emisă de C.N.A. prin care s-a aplicat sancțiunea cu amendă în sumă de 2.500 RON postului M. pentru încălcarea prevederilor art. 75 din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările de rigoare.

Totodată, reclamanta a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 452 din 18 iulie 2006 până la pronunțarea hotărârii definitive și irevocabile.

În motivarea acțiunii sale reclamanta a arătat, pe de o parte, că cifrele menționate în decizia de sancționare referitoare la participarea reprezentanților puterii și cei ai opoziției la emisiunile arătate în raportul întocmit de direcția monitorizare a C.N.A. sunt eronate.

Astfel, arată reclamanta, din analiza „raportului întocmit de direcția de monitorizare a C.N.A. a constatat că emisiunile monitorizate sunt următoarele: A.I., C.C., C., D.D., F.B., M., P.C., R.R. și S.S. Dintre acestea, emisiunile C.C., P.C. și S.S. sunt programe retransmise de la postul de radio B.B.C., care răspunde în totalitate de integritatea editorială și respectarea reglementărilor C.N.A. în vigoare, motiv pentru care cifrele menționate în decizia de sancționare sunt eronate.

Pe de altă parte, emisiunile C. și R.R. sunt două emisiuni de tip dezbatere. Acestea aduc în studioul M. protagoniștii principalelor evenimente economice, sociale și politice ale zilei, permițând totodată ascultătorilor să intervină cu telefoane în direct prin care să își exprime punctele de vedere și să adreseze întrebări invitaților. Considerăm că astfel de emisiuni nu pot fi supuse unor reguli stricte din punct de vedere al invitaților aleși, atâta timp cât ele asigură conectarea ascultătorilor la principalele evenimente ale zilei, care nu pot fi programate și nu pot fi aplicate anumite reguli matematice. Mai arată reclamanta că perioada monitorizată a fost marcată de conflicte în interiorul coaliției la putere și de puține evenimente sau acțiuni legate de opoziție și M. a prezentat de fiecare dată toate acțiunile opoziției, atât în emisiunile de știri, cât și în cele de dezbateri și comentarii, neîngrădind niciodată libertatea de exprimare a vreunei formațiuni politice.

Din raportul C.N.A. reiese faptul că la toate radiourile prezența opoziției în emisiunile de dezbateri și comentarii, în perioada monitorizată este mai redusă decât cea a puterii, fapt ce se datorează exclusiv activității restrânse pe care aceasta a avut-o în perioada monitorizată.

A mai arătat reclamanta că postul de radio M. este un radio de știri, dezbateri și comentarii, singurul din peisajul audiovizual românesc și că ponderea știrilor și a emisiunilor informative în programele sale este dominantă și de aceea consideră că o astfel de decizie este menită să îngrădească politica sa editorială și să încurajeze transformarea postului de radio într-unui muzical.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 și art. 3 din Legea nr. 29/1990 și art. 952 din Legea nr. 504/2002.

Pârâta C.N.A., prin întâmpinarea înregistrată la data de 4 august 2006, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Brașov precum și excepția netimbrării acțiunii. Totodată, a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării actului administrativ ca neîntemeiată.

Prin întâmpinarea înregistrată la 28 august 2006 pârâta a reiterat excepțiile invocate, iar pe fond a arătat că acțiunea reclamantei este neîntemeiată.

Cu privire la cererea de suspendare pârâta a precizat că pe rolul aceleiași Instanțe există un alt dosar prin care urmează să se soluționeze cererea de suspendare a aceleiași decizii.

Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 22 august 2006, a respins atât excepțiile invocate de pârâtă cât și cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 452 din 18 iulie 2006.

Prin sentința nr. 202/ F din 23 octombrie 2006, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei SC C. SRL Brașov ca neîntemeiată și a menținut Decizia nr. 482 din 18 iulie 2006 emisă de C.N.A.

Pentru a se pronunța în sensul arătat, Instanța de Fond a reținut, pe de o parte, că față de motivele invocate de reclamantă prin acțiune, dar nedovedite efectiv cu probe și față de dispozițiile legale aplicabile în cauză, rezultă fără dubii că legiuitorul a lăsat radiodifuzorilor posibilitatea respectării principiilor condițiilor egale de exprimare și a avut în vedere participarea numerică a invitaților reprezentanții puterii și ai opoziției, așa încât la sfârșitul fiecărei luni această participare să fie egală.

Pe de altă parte, Instanța de Fond a reținut că din actele dosarului rezultă că reclamanta a încălcat efectiv principiul audiovizualului al participării în condiții egale de exprimare la emisiunile sale deși anterior emiterii deciziei contestate aceasta a fost somată de două ori pentru a intra în legalitate pentru încălcarea acelorași dispoziții.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC C. SRL Brașov, criticând-o pentru nelegalitate și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor sale de recurs, SC C. SRL susține că Instanța de Fond a dat o greșită interpretare și a aplicat greșit dispozițiile art. 95 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 coroborat cu art. 75 din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizualului.

Totodată, se susține ca Instanța de Fond trebuia să constate că în raportul de monitorizare în mod greșit au fost incluse și emisiunile interactive de dezbateri realizate în direct cu referire la evenimente din viata comunității locale și care vizează îndeosebi autoritatea executivă în cadrul căreia reprezentanții puterii ocupă locul predominant. Aceeași abordare trebuia să fie aplicată, în opinia recurentei - reclamante și emisiunilor de știri bazate pe evenimente locale, acestea fiind greșit incluse în raportul de monitorizare căreia Instanța de Fond i-a dat eficiență deplină deși SC C. SRL l-a contestat.

Tot în cadrul motivelor de recurs, recurenta - reclamantă invocă și excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 75 din Decizia nr. 187/2006 în raport cu dispozițiile art. 30 și art. 31 din Constituția României.

Printr-un ultim motiv de recurs se invocă inaplicabilitatea art. 75 din Decizia nr. 187/2006 a C.N.A. în raport cu dispozițiile art. 10 din C.E.D.O., contrar celor reținute de Instanța de Fond.

Examinând excepția invocată, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibilă pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, în raport cu dispozițiile art. 146 lit. d) din Constituția României și a prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, Curtea Constituțională hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, iar Decizia nr. 187/2006 nu se încadrează în aceste categorii de acte normative, fiind aplicabile dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 referitoare la inadmisibilitatea sesizării.

Mai mult, Înalta Curte constată că pentru recurenta - reclamantă, motivele de recurs în cadrul cărora s-a invocat excepția de neconstituționalitate au fost redactate de avocat neputându-se deci reține nici eventuala intenție a părții de a invoca excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 187/20906 a C.N.A. în baza dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Examinând cauza în raport cu toate criticile formulate soluției Instanței de Fond, cu probele administrate precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 10 din C.E.D.O., Înalta Curte constată că nici această susținere nu este întemeiată.

Este cunoscut că potrivit dispozițiilor art. 10 paragraf 1 din Convenție „orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică statele să supună societățile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare", iar conform paragrafului 2 al aceluiași articol „exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.

De asemenea, conform dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Constituția României „dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte", iar potrivit alin. (1) al aceluiași articol „ dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile".

Numai că în cauză, Înalta Curte constată, fără a minimaliza rolul indispensabil de „câine de pază" care revine presei într-o societate democratică recunoscut și în jurisprudența C.E.D.O., că autoritatea națională a dispus, prin decizia examinată, într-o manieră proporțională cu scopurile urmărite de legiuitor, izvorâte din nevoi sociale imperioase, ingerința încriminată de recurenta - reclamantă corespunzând necesității într-o societate democratică, limitarea impusă conciliindu-se cu libertatea de exprimare prevăzută de art. 10 (a se vedea printre multe altele, P. împotriva Italiei [GC], Cererea nr. 48898/1999 paragraful 39, CEDO 2003 - V; A.E. împotriva Franței, Cererea nr. 39288/1998 paragraful 56, CEDO 2001 - VIII, C. și M. împotriva României, Cererea nr. 33348/1996, Hotărârea din 17 decembrie 2004 publicată în M. Of. al României nr. 501 din 14 iunie 2005).

În plus, Înalta Curte constată că, în mod corect, Instanța de Fond a avut în vedere, în lumina circumstanțelor cauzei, că C.N.A. nu a limitat nejustificat exercitarea dreptului la libertatea de exprimare a recurentei - reclamante.

De altfel, prevederile art. 6 alin. (4) din Legea audiovizualului exprimă tocmai lipsa caracterului de ingerință în conținutul programelor audiovizuale a actelor normative ale C.N.A. date în aplicarea legii, acestea reprezentând o modalitate de asigurare a unui just echilibru între dreptul la informare și condițiile egale de exprimare prevăzut de lege, necesar într-o societate democratică.

Contrar celor susținute de recurenta - reclamantă, Înalta Curte constată că în mod corect Instanța de Fond a reținut, pe de o parte, aplicabilitatea în cauză a Deciziei nr. 187/2006, iar, pe de altă parte, încălcarea dispozițiilor acesteia, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, care confirmă mențiunile raportului de monitorizare.

În plus, argumentele recurentei - reclamante nu pot forma o altă convingere decât cea exprimată de Instanța de Fond în condițiile în care aceasta a mai încălcat dispozițiile art. 75 din Codul audiovizualului.

Prin urmare, constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică, amplu și corect motivată, iar criticile aduse acesteia sunt nefondate, se va respinge recursul declarat în cauză în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu cele ale art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SRL Brașov împotriva sentinței nr. 202/ F din 23 octombrie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 75 din Decizia C.N.A. nr. 187/2006, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 februarie 2007.