Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC E. S.A. Timișoara a formulat la data de 22 aprilie 2002 și în baza art. 60 alin. final din Legea nr .21/1996, recurs împotriva deciziei nr. 103 din 4 aprilie 2002 emisă de Președintele Consiliului Concurenței, solicitând anularea acestei decizii, precum și anularea deciziei nr. 61 din 13 februarie 2002 întocmită de Comisia Consiliului Concurenței, acte prin care a fost sancționată cu amendă în sumă de 80.000.000 lei, pentru încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 privind obligația notificării concentrării economice.
Recurenta a susținut că nu se face vinovată de omisiunea notificării concentrării economice realizate, contravenție prevăzută de art. 55 lit. a) din Legea nr. 21/1996, întrucât notificarea a fost făcută din proprie inițiativă, iar legea nu prevede un termen pentru notificare și nici sancționarea pentru întârzierea notificării.
Prin întâmpinare, intimatul a invocat excepția de tardivitate a recursului, susținând că, recursul declarat la 8 mai 2002 este tardiv, față de termenul de 15 zile prevăzut de art. 60 alin. (5) din Legea nr. 21/1996 și care se calculează de la data de 11 aprilie 2002, când decizia contestată a fost comunicată recurentei.
Intimatul a invocat neîntemeiat excepția de tardivitate a recursului, constatându-se că, recursul a fost înregistrat la instanță, la data de 22 aprilie 2002, astfel încât recurenta a exercitat calea de atac în termenul prevăzut de lege.
Analizându-se actele și lucrările dosarului, Curtea va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. BH 60 din 14 noiembrie 2000 încheiat cu F.P.S., recurenta SC E. S.A. a achiziționat pachetul majoritar de acțiuni, reprezentând 76,43% din capitalul social al SC A. SA Șuncuiuș și a realizat o concentrare economică, astfel cum este definită în art. 2 lit. b) din Legea nr. 21/1996.
Conform prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din Legea nr. 21/1996, realizarea unei operațiuni de concentrare economică ce depășește pragul valoric prevăzut în art. 15 din aceiași lege, trebuie notificată Consiliului Concurenței, în vederea analizării compatibilității acesteia cu un mediu concurențial normal.
Încălcarea de către recurentă a acestor prevederi legale a fost corect constatată de intimatul Consiliul Concurenței, prin cele două decizii contestate în cauză.
Recurenta a susținut fără temei inexistența contravenției prevăzute de art. 55 lit. a) din Legea nr. 21/1996 și anume, omisiunea notificării concentrării economice realizate, în condițiile în care notificarea a fost făcută numai la 15 noiembrie 2001, la un an după realizarea operațiunii de concentrare economică.
De asemenea, nu pot fi reținute ca întemeiate susținerile recurentei privind inexistența unor dispoziții legale care să prevadă termenul pentru notificare sau sancțiunea, în cazul întârzierii de a efectua notificarea.
Notificarea către Consiliul Concurenței trebuie înaintată anterior realizării operațiunii de concentrare economică, dat fiind că se notifică în realitate intenția de a se realiza o asemenea operațiune și numai în acest mod, Consiliul Concurenței poate analiza operațiunea proiectată și impactul acesteia pe piața relevantă.
În consecință, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de SC E. S.A. Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC E. SA Timișoara, împotriva deciziei nr. 103 din 4 aprilie 2002 a Președintelui Consiliului Concurenței, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2003.