Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ introdusă la Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 5249 din 6 august 2000, reclamanta SC C. SA Cluj Napoca a solicitat în contradictoriu cu intimații Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj și Administrația Finanțelor Publice Cluj Napoca, anularea prevederilor din procesul-verbal încheiat la 23 martie 2001, de către Administrația Finanțelor Publice Cluj Napoca, referitoare la obligația de plată a sumelor de 2.827.163.658 lei, majorări de întârziere la plata impozitului pe salarii și respectiv, 5.410.471.679 lei, majorări de întârziere la plata T.V.A.
Reclamanta a mai solicitat suspendarea executării măsurilor de încasare a sumelor contestate, până la soluționarea cauzei și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut, în esență, inexistența obligației de plată a acestor majorări de întârziere, întrucât au fost calculate pentru o perioada anterioară celei în care societatea comercială se afla în procedura de reorganizare și lichidare judiciară prevăzută de Legea nr. 64/1995, în cadrul căreia au fost examinate creanțele ce au generat aceste majorări.
Pe de altă parte, succesiv procedurii de lichidare judiciară, în cursul căreia s-au achitat toate creanțele creditorilor reclamantei, societatea a intrat în procedură de privatizare, prin vânzare de acțiuni, iar conform art. 14 alin. (6) din O.U.G. nr. 88/1997, astfel cum a fost modificată, era exonerată de drept de la plata oricărei obligații bugetare scadente, neevidențiată în certificatul de sarcini fiscale.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 507 din 19 noiembrie 2002, prin care a admis în parte acțiunea, a anulat decizia nr. 1090 din 19 iulie 2001, emisă de Ministerul Finanțelor Publice, a redus cuantumul obligației bugetare de la suma de 2.827.163.658 lei, majorări de întârziere la impozitul pe salarii, la suma de 47.889.486 lei, a exonerat pe reclamantă de la plata sumei de 5.410.471.670 lei, majorări de întârziere de la T.V.A. și a obligat intimații la plata sumei de 75.000.000 lei, cheltuieli de judecată, către reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că sumele contestate reprezintă, în cea mai mare parte, majorări de întârziere preluate din actele de control anterioare.
Creanțele anterioare momentului încheierii procedurii de lichidare judiciară, trebuiau soluționate în cadrul dosarului format în baza Legii nr. 64/1995 (conform art. 122 din lege).
Prin închiderea procedurii, debitorul era descărcat de obligațiile pe care le avea înainte de deschiderea ei, afară de cazul în care s-ar găsi vinovat de fraudă (art. 123 din Legea nr. 64/1995).
Potrivit celor de mai sus, instanța a concluzionat că reactivarea unor debite constatate anterior încetării stării de insolvență în care s-ar afla reclamanta, debite neconfirmate de judecătorul sindic în procedura specială a Legii nr. 64/1995, este nelegală, deoarece ar fi de natură să ocolească singura procedură aplicabilă între deschiderea și închiderea lichidării judiciare, în care s-a aflat reclamanta.
Cu privire la exonerarea reclamantei de la plata sumei de 5.410.471.679 lei, majorări de întârziere T.V.A., instanța de fond a avut în vedere prevederile ar. 14 alin. (6) din O.U.G. nr. 88/19997, modificate, conform cărora reclamanta, care este o societate comercială privată, era exonerată de drept de la plata oricărei alte obligații bugetare evidențiate în certificatul de sarcini fiscale.
Or, reține instanța, în certificatul de sarcini fiscale nr. 4202 din 23 mai 2000, emis de Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj, nu era cuprinsă suma de 5.410.471.679 lei, majorări de întârziere T.V.A., astfel încât reclamanta nu putea fi obligată la plată.
Împotriva acestei sentințe și în termenul legal au declarat recurs, intimații Administrația Finanțelor Publice a municipiului Cluj Napoca, Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj.
Intimata Administrația Finanțelor Publice a municipiului Cluj Napoca a criticat sentința, arătând următoarele:
Instanța de fond, în mod eronat, a considerat că în certificatul de sarcini fiscale nr. 4202 din 23 mai 2000, emis de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj, nu a fost cuprinsă suma de 5.410.471.679 lei, întrucât atât adresa și somația nr. 81 din 1 iunie 2000 (comunicate reclamantei la data de 2 iunie 2000), cât și hotărârea nr. 52 din 6 iunie 2000, emisă în procedura administrativ-jurisdicțională, comunicate reclamantei la 12 iunie 2000, sunt ulterioare datei la care a fost eliberat și comunicat reclamantei, certificatul de sarcini fiscale sus-menționat (23 mai 2000), iar reclamanta SC C. SA nu a făcut demersurile necesare pentru desființarea acestor acte, emise în conformitate cu O.G. nr. 11/1996 și nu a contestat hotărârea nr. 52 din 6 iunie 2000, conform procedurii reglementată de Legea nr. 105/1997.
A mai susținut că, întrucât reclamanta a desfășurat activitate și după data de 13 mai 1996, dată la care a fost pronunțată sentința civilă nr. 908 din 13 ianuarie 1996, a Tribunalului Cluj, prin care s-a dispus deschiderea procedurii de lichidare judiciară a SC C. SA, a solicitat Tribunalului Cluj, înscrierea societății în tabelul creditorilor, cu suma de 10.061.997.191 lei, reprezentând creanțe bugetare, din care 3.656.906 lei, impozite și taxe, iar 6.405.249.255 lei, majorări de întârziere, fără, însă, a fi citată pe tot parcursul soluționării cauzei, și fără a i se comunica hotărârea dată în cauză, astfel că hotărârea pronunțată nu-i poate fi opozabilă.
Prin neachitarea în totalitate și la termenele legale, nici măcar a obligațiilor bugetare aferente anilor 1999 - 2001, reclamanta nu putea beneficia de înlesnirile (scutiri, reduceri) la plata majorărilor de întârziere, reglementate de O.U.G. nr. 68/1999 și O.U.G. nr. 163/2000.
A mai arătat că decizia Ministerului de Finanțe nr. 1090 din 19 iulie 2001 - prin care a fost respinsă, ca fiind fără obiect, contestația formulată de reclamanta SC C. SA Cluj Napoca, pentru majorările de întârziere aferente impozitului pe salarii, în sumă de 2.827.163.658 lei și pentru majorările de întârziere aferente T.V.A., în sumă de 5.410.471.679 lei - este legală și temeinică, O.G. nr. 11/1996, constituind legea specială în materia executării silite a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art. 6 din Legea nr. 64/1995, art. 104 din O.G. nr. 11/1996 și pct. 44 din O.G. nr. 58/1997.
A mai criticat soluția pronunțată, și pentru faptul că instanța de fond a pronunțat sentința atacată, cu încălcarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ., text conform căruia instanța de fond trebuia să reducă onorariul de avocat, ținând cont de munca efectiv prestată.
În recursul declarat, Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj, au criticat sentința sub următoarele aspecte:
În mod eronat, instanța de fond a reținut faptul că organul de control ar fi avut interes să reactiveze debite vech, a căror executare a fost paralizată prin intrarea societății debitoare, în insolvență și care nu au fost incluse în tabelul creanțelor judecătorului sindic, întrucât organele fiscale au emis titluri de creanță în baza actelor de control efectuate, care, însă, nu au fost puse în executare și nu s-au valorificat, din cauza unor impedimente legale și anume, a intrării societății în procedura de faliment.
De asemenea, arată recurenții, instanța de fond nu a reținut caracterul de lege specială a O.G. nr. 11/1996, considerând-o o procedură comună de recuperare a creanțelor bugetare, or, atâta timp cât acest act normativ constituie o procedură specială care permite statului să-și recupereze creanțele, se impune a fi aplicată cu prioritate.
O altă critică adusă sentinței atacate se referă la faptul că instanța în mod neîntemeiat a respins ca nefondată, susținerea întemeiată pe dispozițiile art. 3 alin. (4) din O.U.G. nr. 13/2001, potrivit căreia societatea nu era în drept să conteste sumele din acțiune, întrucât acestea, nu au fost stabilite prin procesul-verbal contestat, ci au fost preluate dintr-un proces-verbal anterior, astfel că Ministerul Finanțelor Publice nu s-a putut învesti cu soluționarea contestației pe fond și a respins-o ca fiind fără obiect.
Analizând motivele invocate, Curtea va admite ambele recursuri, va casa hotărârea atacată și pe fond, va respinge acțiunea reclamantei SC C. SA, pentru cele ce urmează.
Intimata SC C. SA a fost verificată de către inspectorii financiari din cadrul Administrației Financiare a municipiului Cluj Napoca, în luna iunie 2000, ocazie cu care s-a încheiat procesul-verbal de control nr. 81 din 16 mai 2000, ce a avut ca obiect, verificarea societății cu privire la obligația de plată a impozitului pe salarii datorat în perioada 1 iulie 1997 – 31 decembrie 1999 și a T.V.A., cuprinsă între 31 septembrie 1996 și 31 decembrie 1999.
Prin actul de control s-a stabilit obligația de plată către buget, a sumelor de 2.827.163.658 lei, reprezentând majorări de întârziere datorate pentru neplata la termenele legale a impozitului pe salarii și 5.410.471.679 lei, reprezentând majorări de întârziere datorate pentru neplata la termenele legale a T.V.A.
Împotriva acestui act de control, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 105/1997, a formulat obiecțiuni, societatea intimată, respinse prin hotărârea nr. 52 din 6 iunie 2000, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj, care, nefiind contestată, a rămas definitivă.
Cu ocazia unui control ulterior efectuat la aceiași societate în anul 2001, s-a întocmit procesul verbal de control nr. 430 din 23 martie 2001, prin care a fost verificată activitatea societății pe anul 2000 și s-au stabilit obligații de plată către buget, în sumă de 9.513.182.560 lei, în care au fost incluse și sumele din procesul-verbal anterior neachitate, menționându-se expres în actul de control că ele au constituit obiectul procesului-verbal din 16 iunie 2000.
Împotriva procesului-verbal de control nr. 430 din 23 martie 2001, societatea a parcurs toate etapele procedurii administrative prealabile, Ministerul Finanțelor Publice, prin decizia nr. 1090 din 19 iulie 2001, (a cărei anulare s-a solicitat), respingând, ca fiind fără obiect, contestația formulată de SC” C. SA, pentru majorările de întârziere aferente T.V.A., în sumă de 5.410.471.679 lei și majorările de întârziere aferente impozitului pe salarii, în sumă de 2,827.163.658 lei, constatate prin procesul-verbal anterior, rămas definitiv prin hotărârea nr. 52 din 6 iunie 2000, necontestată, în conformitate cu art. 25 din O.G. nr. 11/1996, acel act de control constituind titlu executor.
Pe de altă parte, majorările de întârziere contestate au fost calculate pentru neplata la termenele legale a impozitului pe salarii și a T.V.A. aferentă anilor 1996 - 1999.
În această situație, în mod neîntemeiat, instanța a concluzionat că prin închiderea procedurii de lichidare judiciară, societatea a fost descărcată de obligațiile bugetare pe care le avea, făcând trimitere la sentințele Tribunalului Cluj nr. 185/1998 și nr. 201/1999, întrucât aceste hotărâri se referă la o perioadă anterioară, respectiv majorări de întârziere aferente impozitelor și taxelor, în valoare de 1.533.612.099 lei.
Art. 123 din Legea nr. 64/1995 prevede „prin încheierea procedurii, debitorul va fi descărcat de obligațiile pe care le avea înainte de deschiderea ei, însă sub rezerva de a nu fi găsit vinovat de bancrută frauduloasă sau de plată ori transferuri frauduloase”.
În atare situație, instanța a nesocotit faptul că reclamanta a desfășurat activitate și după data de 13 mai 1996, fără, însă, să-și achite obligațiile bugetare constând în impozite și taxe, așa cum rezultă din actele de la dosar (raportul de expertiză și procesul-verbal de control).
În consecință, considerentele care au stat la baza sentinței atacate, fiind eronate, Curtea admițând recursurile, va casa sentința și va respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește critica formulată cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată, Curtea stabilește că acest aspect a rămas fără obiect, în raport cu soluția dată recursurilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Administrația Finanțelor Publice Cluj Napoca și de Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj, împotriva sentinței civile nr 507 din 19 noiembrie 2002, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează hotărârea atacată și pe fond, respinge acțiunea formulată de SC C. SA Cluj Napoca.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2003.