Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată că:
Prin acțiunea formulată la Curtea de Apel Constanța, reclamanții R.N., I.L., U.C., D.A. și D.L. au contestat Decizia nr. 47 din 27 martie 2006 emisă de pârâta Curtea de Apel Constanța pentru punerea în aplicare a O.G. nr. 2/2006 și a O.G. nr. 3/2006.
În motivare, reclamanții au arătat că salariile funcționarilor publici nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări (...) orice limitare sau renunțare efectuată cu încălcarea acestui principiu este lovită de nulitate absolută, în raport de prevederile art. 33 pct. 3 din O.G. nr. 92/2004, și ale art. 37 pct. 3 din O.G. nr. 2/2006.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin Încheierea din 18 mai 2006, Curtea de Apel Constanța, constatând lipsa nejustificată a părților și, totodată, faptul că nici una dintre părți nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 242 alin. (2) C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei.
Împotriva acestei Încheieri, reclamanta I.L. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că a fost citată în mod legal pentru termenul din 18 mai 2006, iar citația cuprindea mențiunea: „în caz de neprezentare a părților, se va putea trimite un înscris, judecata urmând a se face în lipsă”.
Recurenta mai arătă că s-a aflat în imposibilitatea de a se prezenta la judecarea cauzei, datorită faptului că a susținut un examen la masterat, situație pe care o dovedește cu adeverința din 30 mai 2006.
Examinând cauza și sentința atacată în raport de criticile formulate de recurenta - reclamantă, cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Suspendarea judecării cauzei a fost dispusă în temeiul prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Potrivit acestor dispoziții Instanța va suspenda judecata dacă nici una din părți nu se înfățișează la strigarea pricinii.
Constatând că nici una dintre părți nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. (2) C. proc. civ., Instanța de Fond, în mod temeinic și legal a dispus suspendarea cauzei pentru lipsa nejustificată a părților.
Recurenta nu a înștiințat Instanța de Fond că s-ar afla în imposibilitate de prezentare.
Norma juridică din art. 242 alin. (1) pct. 2, este imperativă, astfel încât, dacă sunt întrunite cerințele acestui text, Instanța este obligată să suspende judecata, fără a mai efectua vreun act de procedură.
Aflându-ne în cazul unei suspendări voluntare, recurenta avea posibilitatea de a solicita repunerea cauzei pe rol în temeiul art. 245 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel fiind, Curtea apreciază că măsura suspendării s-a dispus cu respectarea prevederilor legale, soluția Instanței de Fond fiind legală și temeinică.
În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de I.L. împotriva Încheierii din 18 mai 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2007.