Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 21 februarie 2003, reclamantul A.E. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Buzău, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să se anuleze hotărârea emisă de pârâtă cu nr. 807/2002 prin care s-a respins cererea de a i se stabili și plăti drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
A susținut reclamantul că în perioada 16 mai 1953 – decembrie 1955 a efectuat serviciul militar la muncă în construcții, în mai multe puncte de lucru, făcând dovada în acest sens cu mențiunile din Livretul Militar.
Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 43 din 14 martie 2003, a respins acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele Legii nr. 309/2002, în tabelul depus la dosar cu evidența unității militare de muncă, nefigurând și unitatea militară în care a fost încorporat reclamantul, în perioada 1953 – 1955.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a declarat recurs motivat, criticând soluția ca nelegală, el prestând serviciul militar în detașamente de muncă pe mai multe șantiere, care se regăsesc în tabel.
Recursul este găsit a fi fondat, pentru considerentele ce se expun în continuare.
În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de drepturile prevăzute de lege, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 – 1961.
Tabelul prezentat de pârâtă în instanță și care a fost avut în vedere la respingerea acțiunii, nu este însă o dovadă care să facă proba clară, certă, că reclamantul nu îndeplinește condițiile legale prevăzute de lege, atât timp, cât el prezintă livretul militar, în care este specificat serviciul militar la munca de construcții, tabel care poate fi completat și cu alte unități.
Astfel, pentru o clasificare a situației se impunea ca reclamantul să prezinte o dovadă din partea U.M. nr. 02405 Pitești, iar instanța trebuia să verifice și această posibilitate, după cum și să constate cum a făcut înregistrările în Livretul Militar, în sensul că dacă aceste însemnări sunt făcute de Direcția sau Serviciul Muncii, perioada trebuie considerată ca fiind în detașamente de muncă și deci, să beneficieze de drepturile Legii nr. 309/2002.
Neprocedând la lămurirea acestor aspecte, instanța, cu încălcarea art. 129 pct. 5 C. proc. civ., a pronunțat o sentință nelegală.
Față de considerentele expuse se va admite recursul, se va casa sentința nr. 43/2003 și va fi trimisă cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A.E. împotriva sentinței civile nr. 43 din 14 martie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2003.