Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 256/2003, pronunțată la data de 20 martie 2003 în dosarul nr. 1159/2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de D.V. și a anulat hotărârea nr. 6857 din 21 ianuarie 2003, adoptată de Comisia de specialitate din cadrul Casei Județene de Pensii Cluj, care a fost obligată să-i recunoască statutul de refugiat pentru perioada 12 ianuarie 1943 – 6 martie 1945 și începând cu data de 1 ianuarie 2003, să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că reclamantul s-a născut la data de 12 ianuarie 1943 în orașul Sibiu, unde părinții săi se aflau refugiați din localitatea de domiciliu, orașul Cluj, ca urmare a persecuțiilor exercitate asupra lor din motive etnice, după cedarea Ardealului de Nord prin Dictatul de la Viena, având astfel statutul părinților săi.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj susținând, în esență, că prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 și ale art. 2 din H.G. nr. 127/2002, nu includ și categoria persoanelor născute în localitățile de refugiu, asupra cărora nu au fost exercitate persecuții.
Recursul este nefondat.
Este necontestat faptul că reclamantul s-a născut la data de 12 ianuarie 1943 în orașul Sibiu, județul Sibiu, unde părinții se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii, pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999 și soțului supraviețuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice.
Cu această motivare, soluția Curții de apel este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 256 din 20 martie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2003.