Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 10 aprilie 2003, Casa Județeană de Pensii Cluj a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 203 din 12 martie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, prin care s-a admis acțiunea formulată de D.V., având ca obiect anularea hotărârii nr. 6915 din 22 ianuarie 2003 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, de pe lângă Casa Județeană de Pensii Cluj.
S-a susținut că Legea nr. 189/2000 prevede în mod expres și limitativ, categorii de persoane care beneficiază de aceste drepturi, iar instanța de fond, fără temei legal a admis cererea intimatei-reclamante.
Sub acest aspect recurenta consideră că numai părinții intimatei au avut calitatea de refugiat datorită persecuțiilor etnice, iar nu și intimata, care s-a născut în timpul refugiului părinților ei.
Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiție reține că prin sentința civilă nr. 203 din 12 martie 2003 a Curții de Apel Cluj, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta D.V. și reținându-se pentru aceasta același statut de refugiat datorită persecuțiilor etnice, la fel ca și pentru părinții ei, i s-au aplicat dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Sub acest aspect, instanța de fond a motivat soluția prin invocarea art. 14 din Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice și juridice și art. 100 C. fam., care prevăd că domiciliul minorului este la părinții lui sau la acela dintre părinții la care locuiește în mod statornic.
Mai mult, instanța a precizat că: „dispozițiile legale aplicabile persoanelor strămutate, respectiv refugiate, nu prevăd în mod imperativ înlăturarea persoanelor născute în refugiu de la acordarea drepturilor bănești.
Prin urmare, a subliniat instanța de fond, pentru reclamanta născută în refugiu era exclus un alt domiciliu decât cel pe care îl aveau părinții săi la data nașterii ei, ea neavând capacitatea de exercițiu, în sensul art. 8 din Decretul nr .31/1954, pentru a-și alege un alt domiciliu decât cel al părinților săi.
Sentința atacată este legală și temeinică astfel încât recursul declarat va fi respins.
Legea nr. 189/2000 a fost adoptată, având un caracter reparatoriu, printre altele, pentru persoanele ce s-au refugiat ,fiind persecute din motive etnice.
Minorii născuți în timpul refugiului părinților lor, au același statut ca și părinții și întrucât art. 1 din Legea nr. 189/2000 nu deosebește între părinții refugiați din motivul persecuției etnice și copiii lor, recursul de față este neîntemeiat, făcând o distincție pe care legea nu o face și ignorând condițiile legale pe care copiii au trebuit să le suporte din cauza refugiului părinților lor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj Napoca împotriva sentinței civile nr. 203 din 12 martie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2003.