Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 15 aprilie 2002, reclamanta B.A. a chemat în judecată U.A.R., solicitând anularea deciziilor nr. 8581 din 15 decembrie 2001 și nr. 1096 din 13 iunie 2001 și obligarea pârâtei de a o primi în profesia de avocat, cu scutire de examen.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că actele administrative contestate sunt nelegale, argumentele invocate de pârâtă în justificarea refuzului, fiind neîntemeiate.
Astfel, avizul negativ al Baroului de Avocați Constanța nu constituie un impediment pentru primirea în profesia de avocat, acest aviz având doar un caracter consultativ.
Nici cel de-al doilea motiv nu poate justifica poziția pârâtei, limitarea dreptului de a cere primirea în profesia de avocat, în raport cu vârsta de pensionare, prevăzută de art. 28 pct. 9 din Statutul profesiei de avocat, contravenind dispozițiilor Legii nr. 51/1995, legislației în materie de pensie de asigurări sociale și de asemenea, prevederilor constituționale referitoare la dreptul la muncă.
La data de 9 mai 2002, reclamanta și-a completat acțiunea, solicitând și anularea deciziei nr. 8774 din 23 martie 2002, prin care pârâta a respins cererea de reexaminare a hotărârii anterioare, nr. 8581 din 15 decembrie 2001.
Prin sentința civilă nr. 69 din 23 mai 2002, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că solicitarea reclamantei de a fi primită în profesia de avocat, cu scutire de examen, a fost soluționată în cadrul și cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
Astfel, art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, prevede posibilitatea de a fi primită ca avocat, cu scutire de examen, persoana care a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar, consilier juridic ori jurisconsult, timp de cel puțin 10 ani. Legea permite organelor de conducere ale avocaților să examineze cererea, în raport cu dispozițiile care reglementează în general primirea în profesie și în special, drepturile și îndatoririle avocaților, inclusiv ale avocaților pensionari și să decidă asupra justeței solicitării.
Statutul profesiei de avocat prevede în art. 28 alin. (9), și condiția formulării cererii de primire în profesie, cu cel puțin 5 ani anterior împlinirii vârstei de pensionare, în sistemul de pensii și asigurări sociale din care face parte.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta B.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că instanța a interpretat greșit prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, organele de conducere ale avocaților procedând la verificarea îndeplinirii cerințelor legale, trebuind să se bazeze numai pe împrejurări legate de capacitatea profesională și conduita solicitantului, iar nu pe criterii suplimentare ce exced cadrului legal, respectiv cele care au justifucat avizul consultativ al baroului, privind calitatea de pensionară și bulversarea fondurilor de asigurări ale Casei de Asigurări a Avocaților.
Or, a precizat reclamanta, ea îndeplinește toate condițiile prevăzute de Legea nr. 51/1995, astfel încât refuzul pârâtei de a o primi în profesie, cu scutire de examen, este nejustificat.
Cu privire la invocarea art. 28 alin. (9) din Statutul profesiei de avocat, reclamanta a arătat că aceste prevederi nu se regăsesc în cuprinsul Legii nr. 51/1995, fiind contrare dispozițiilor constituționale, privind dreptul la muncă și legislației pensiilor, privind exercitarea dreptului la muncă al pensionarilor.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate, precum și potrivit art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței, iar pe fond, admiterea acțiunii.
Astfel, Curtea reține că au fost greșit interpretate prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, potrivit cărora, la cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen, cel care, anterior sau la data primirii, a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult, timp de cel puțin 10 ani.
Instanța și-a însușit punctul de vedere al pârâtei, în sensul că textul sus-menționat, fiind o excepție de la regula primirii în profesia de avocat pe bază de examen, consacrată de art. 16 alin. (1) din lege, lasă organelor de conducere ale U.A.R., dreptul de a aprecia în ce măsură este posibilă primirea cu scutire de examen, chiar dacă sunt îndeplinite cerințele legii.
Această interpretare, însă, contravine prevederilor legale care garantează dreptul la muncă și posibilitatea legală a cumulării pensiei, cu venitul realizat dintr-o activitate profesională.
Organele de conducere ale pârâtei, Comisia Permanentă și Consiliul Uniunii, constatând că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de Legea nr. 51/1995, nu pot refuza cererile pe motive de oportunitate, pe baza unor criterii arbitrare și discreționare, acordând scutirea de examen doar unor persoane agreate, fiindcă s-ar încălca principiul constituțional al egalității în fața legii.
Din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta întrunește atât cerințele generale pentru a profesa avocatura, cât și condițiile speciale impuse de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, pentru a putea fi primită în profesie, cu scutire de examen: a absolvit Facultatea de Drept în anul 1960, a lucrat în calitate de consilier juridic o perioadă mai mare de 10 ani, pensionându-se în anul 1990, după care a fost reîncadrată ca jurisconsult, până în anul 2000, nu posedă antecedente penale și este aptă din punct de vedere medical să exercite profesia dorită.
Cât privește susținerea pârâtei, în sensul că legislația pensiilor avocațiale și Statutul profesiei de avocat exclud de la beneficiul exercitării profesiei de avocat, toate persoanele pensionate din alte sisteme de asigurări sociale și, deci reclamanta, pensionară din sistemul asigurărilor sociale de stat, nu poate fi primită în profesie, aceasta nu are suport legal.
Dispozițiile art. 28 alin. (9) din Statutul profesiei de avocat, prevăd că persoana poate solicita primirea în profesia de avocat, cu cel puțin 5 ani anterior împlinirii vârstei de pensionare în sistemul de pensii și asigurări sociale din care face parte.
Aceste dispoziții, adoptate, de altfel, după depunerea de către reclamantă, a cererii de primire în profesia de avocat, instituie criterii suplimentare, adăugând condiții care nu sunt prevăzute de Legea nr. 51/1995, astfel încât nu pot justifica respingerea solicitării de primire în profesie, cu scutire de examen.
În consecință, constatând că reclamanta întrunește condițiile și criteriile cuprinse în Legea privind organizarea și exercitarea avocaturii, Curtea, admițând recursul, va casa sentința și pe fond, va admite acțiunea și va dispune anularea actelor administrative contestate și obligarea pârâtei să emită decizie de primire a reclamantei în profesia de avocat, cu scutire de examen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de B.A., împotriva sentinței civile nr. 69/CA din 23 mai 2002, a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și în fond, admite acțiunea.
Anulează deciziile nr. 1096 din 13 iunie 2001 și nr. 8581 din 15 decembrie 2001, emise de pârâtă. Obligă pârâta să emită decizie de primire a reclamantei în profesia de avocat, cu scutire de examen.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2003.