Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P. a județului Brașov, reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 1355 din 17 octombrie 2000 a Ministerului Finanțelor, precum și a măsurilor dispuse de organul de control al D.C.F.P. Brașov prin procesul-verbal nr. 988/27 iunie 2000.
În motivarea acțiunii SC T. SA a susținut că organele financiar fiscale fără temei legal au inclus în cheltuieli nedecutibile suma de 1.741.239.926 lei diminuând astfel pierderea reală financiară a societății.
Au arătat că pierderile s-au datorat livrării de tablă sub prețul pieței iar societatea a fost obligată să procedeze astfel, atât din lipsa de lichidități, cît și de practica SC S. Galați de a impune partenerilor săi compensarea datoriilor cu livrări de tablă.
Cu privire la majorarea impozitului pe dividende repartizate acționarilor cu suma de 80.603.403 lei, reclamanta a susținut că măsura este nelegală, întracât în determinarea impozitului datorat societatea a avut în vedere dispozițiile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 77/1994.
Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 90/F din 4 mai 2001 a admis în parte acțiunea formulată de SC T. SA.
A anulat parțial decizia nr. 1355 din 17 octombrie 2000 a Ministerului Finanțelor Publice, dispoziția nr. 206/21 august 2000 emisă de D.G.F.P. Brașov și procesul verbal nr. 988/28 iunie 2000 emis de D.G.F.P. Brașov, pentru suma de 1.631.617.688 lei pierdere, precum și pentru impozitul pe dividendele repartizate și plătite acționarilor pe anul 1997.
A respins acțiunea pentru suma de 109.622.240 lei (pierdere).Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că vânzarea tablei sub prețul de achiziție, cu procente cuprinse între 3% și 19% se încadrează în evoluția descendentă a prețurilor pe piața mondială a produselor metalurgice fapt ce justifică deducerea pierderii rezultate din profitul impozabil al societății.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs D.G.F.P. a județului Brașov și Ministerul Finanțelor Publice criticând sentința ca nelegală și netemeinică.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată că instanța de fond deși prin dispozitivul sentinței nr. 90/F din 4 mai 2001 s-a pronunțat cu privire la ambele capete de cerere-deducere pierdere fiscală și anulare impozit pe dividende, prin considerentele sentinței pronunțate nu și-a motivat soluția referitoare la anularea impozitului pe dividendele repartizate și plătite acționarilor pe anul 1997.
Or, potrivit dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Astfel fiind, urmează a se constata că prin considerentul expus, Curtea de Apel Brașov nu a respectat nici pe de parte dispozițiile legale menționate, nemotivând sub nici un aspect anularea impozitului pe dividende stabilit în sarcina reclamantei. Pentru acest motiv, în raport cu prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., hotărârea pronunțată este casabilă, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării instanța va avea în vedere ca apărări de fond și celelalte aspecte invocate în motivele de casare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.G.F.P. a județului Brașov în nume propriu și în calitate de mandatară a Ministerului Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 90/F din 4 mai 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2003.