Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 8 mai 2002, reclamanta P.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 175 din 16 aprilie 2002, a Casei Județene de Pensii Bihor – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că i s-a respins greșit cererea prin care a solicitat constatarea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, deoarece părinții săi au fost nevoiți să părăsească localitatea de domiciliu, ocupată de regimul ungar și au locuit temporar prin diverse localități, în condiții grele, perioadă în care s-a născut reclamanta.
Curtea de Apel Oradea, prin sentința nr. 332 din 3 iunie 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Instanța reține că în H.G. nr. 127/1999, s-a prevăzut că noțiunea de strămutat include și pe aceea de refugiat și cum părinții reclamantei au dobândit statutul de refugiat, prin naștere și aceasta a dobândit statutul de refugiat, dobândit de părinții săi.
Pârâta a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că instanța a interpretat greșit prevederile Legii nr. 189/2000, pentru că reclamanta nu era născută la data strămutării părinților săi și din acest motiv nu a avut un domiciliu de unde să fi fost strămutată din altă localitate, decât cea de domiciliu, din motive etnice.
Recursul este nefondat.
De necontestat, părinții intimatei au fost nevoiți, din motive etnice, să părăsească localitatea de domiciliu, ocupată temporar de administrația horthystă și să se refugieze în teritoriile aflate sub administrarea statului român.
În perioada în care au fost refugiați, s-a născut intimata(15 mai 1942), care a suferit aceleași privațiuni, ca și părinții săi, până în momentul în care au revenit în localitatea de domiciliu.
Recurenta nu contestă că strămutarea în altă localitate, decât cea de domiciliu, nu ar fi o modalitate de persecuție etnică, dar susține că intimata nu poate beneficia de statutul de strămutat sau de refugiat, pentru că nu era născută la data strămutării părinților săi și din acest motiv nu a avut înainte un alt domiciliu, decât cel în care s-a născut.
Chiar dacă nu era născută la data strămutării părinților, după naștere, ea a întâmpinat aceleași greutăți, ca și aceștia, în toată perioada scursă de la nașterea sa și până la reîntoarcerea în localitatea în care părinții săi au locuit înaintea strămutării, din motive etnice.
Ca atare, intimata se încadrează între persoanele prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare și cu precizările din H.G. nr. 127/2002.
Astfel fiind, constatându-se că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, se va respinge recursul, ca nefondat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 29/1990 și art. 299 și urm. C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor, împotriva sentinței civile nr. 332 CA - P din 3 iunie 2002, a Curții de Apel Oradea.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2003.