Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 836 din 30 noiembrie 2007, a Plenului C.S.M., a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de C.M. împotriva Hotărârii nr. 300 din 27 noiembrie 2007 a secției pentru procurori din cadrul C.S.M., prin care a fost respinsă contestația sa formulată împotriva Hotărârii nr. 17 din 14 noiembrie 2007, emisă de Comisia de organizare a concursului de promovare a procurorilor în funcții de execuție, organizat la data de 9 decembrie 2007.
În cuprinsul Hotărârii nr. 836/2007, C.S.M. a reținut că din conținutul mapei profesionale rezultă că la ultima evaluare a activității, efectuată în anul 2003, doamna C.M. a obținut calificativul „bine", astfel că acesta este insuficient pentru a-i permite participarea la concursul de promovare, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, participarea este condiționată, printre altele, de obținerea calificativului „foarte bine" la ultima evaluare.
Împotriva hotărârii adoptate de Plenul C.S.M., în termen legal a declarat recurs petenta C.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând ca temei legal prevederile cuprinse în Legea nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, Titlul 15 - art. 35, cu referire la art. 30 alin. (3) ind. 3, art. 44 din Legea nr. 303/2004 și Hotărârea nr. 247 a Plenului C.S.M. din 01 noiembrie 2007.
În dezvoltarea motivelor de recurs formulate, recurenta a susținut că hotărârea adoptată de Plenul C.S.M., pe care o contestă, îi încalcă dreptul de a participa la examenul de promovare în funcții de execuție organizat pe data de 9 decembrie 2007, ceea ce este de natură a-i produce grave prejudicii materiale dar și morale.
În plus, în opinia recurentei intimatul C.S.M. își încalcă prin hotărârea pronunțată, practica sa anterioară, astfel cum rezultă din Hotărârea nr. 742 din 01 noiembrie 2007, potrivit cu care, procurorii ce au fost numiți de mai mult de doi ani, dar a căror activitate profesională nu a fost evaluată din motive neimputabile acestora, pot participa la concursul de promovare în funcții de execuție, statuându-se și că perioada în care procurorul a beneficiat de concediu pentru îngrijirea copilului de până la doi ani, constituie vechime în magistratură, în condițiile Legii nr. 7/2007.
A mai susținut recurenta că indiferent de interpretarea avută în vedere de intimatul C.S.M., raportat la activitatea sa profesională, care nu a putut fi evaluată din motive neimputabile (concediul pentru creșterea și îngrijirea copilului de până la doi ani s-a desfășurat în perioada decembrie 2004 - septembrie 2005), consideră că în condițiile în care a fost numită în funcția de procuror la data de 01 decembrie 1996 condiția termenului de 2 ani de numire era îndeplinită.
În fine, a mai arătat recurenta că în chiar ipoteza în care respingerea cererii de participare la examenul de promovare a fost făcută de C.S.M. în temeiul art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, apreciază că a fost nesocotită și ignorată aceeași Hotărâre anterioară, nr. 742 din 1 noiembrie 2007, câtă vreme ea avea deja 5 ani de vechime de la ultimul calificativ acordat în 2004 (pentru activitatea desfășurată în 2003), astfel că se impunea din oficiu, în opinia sa, acordarea unui alt calificativ profesional, termenul de 3 ani necesar în acest scop fiind împlinit și depășit.
Intimatul C.S.M. a formulat o întâmpinare în cauză, solicitând respingerea recursului de față motivat de împrejurarea că prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 836 din 30 noiembrie 2007 a fost corect respinsă ca neîntemeiată contestația recurentei împotriva Hotărârii nr. 300 din 27 noiembrie 2007 a secției pentru procurori din cadrul C.S.M.
În opinia intimatului C.S.M., nu sunt întemeiate criticile recurentei privitoare la nelegalitatea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 836/207, întrucât, în cazul său nu au fost îndeplinite cumulativ, condițiile prevăzute de dispozițiile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, din mapa profesională a recurentei rezultând că acesta a primit ultima evaluare profesională în anul 2003, când i s-a acordat calificativul „bine", contrar cerinței stipulate în art. 44 alin. (1) din lege. În aceste condiții corect s-a apreciat că nu a putut participa la concursul de promovare în funcții de execuție.
În fine, intimatul a mai indicat că referirea recurentei la Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 742 din 01 noiembrie 2007 nu este justificată câtă vreme aceasta este aplicabilă numai procurorilor care au fost primiți în profesie după anul 2004, în temeiul art. 33 alin. (1), (5) și (7) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, examinând hotărârea recurată, conform art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, privind C.S.M. republicată, în raport de prevederile legale incidente și față de criticile recurentei, reține că Plenul C.S.M., în mod corect, a respins ca neîntemeiată contestația recurentei împotriva Hotărârii nr. 300 din 27 noiembrie 2007 a secției pentru procurori din cadrul C.S.M.
În conformitate cu dispozițiile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, pot participa la concursul de promovare la Instanțele sau Parchetele imediat superioare, judecătorii și procurorii care au avut calificativul „foarte bine" la ultima evaluare, nu au fost sancționați disciplinar în ultimii trei ani și îndeplinesc condiții minime de vechime expres prevăzute, respectiv de 5 ani, în cazul recurentei (art. 44 alin. (1) lit. a)) care, în calitate de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov a solicitat la data de 24 octombrie 2007, înscrierea în vederea participării la examenul de promovare în funcție, organizat la 9 decembrie 2007 pentru ocuparea unui post de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov.
Din actele dosarului ca și din cuprinsul hotărârilor atacate, Înalta Curte reține că la ultima evaluare a activității profesionale a recurentei, realizată în anul 2003, aceasta a obținut calificativul „bine". Totodată este de menționat, că ulterior acestei date, activitatea profesională a recurentei nu a mai fost evaluată, din motive obiective și neimputabile, aceasta aflându-se și în concediul de îngrijire a copilului de până la doi ani.
Rezultă așadar, că în raport de textul legal arătat, recurenta nu a îndeplinit una dintre condițiile cumulativ prevăzute, respectiv cerința calificativului „foarte bine" pentru a putea fi înscrisă și a participa la examenul de promovare în funcții de execuție din data de 9 decembrie 2007, astfel că în mod legal și pe deplin justificat, Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 836 din 30 noiembrie 2007 a respins ca neîntemeiată contestația recurentei, menținând Hotărârea nr. 300 din 27 noiembrie 2007 a secției pentru procurori a C.S.M.
Din această perspectivă este lipsită de relevanță și împrejurarea că ultima evaluare anuală a procurorilor a fost efectuată la finele anului 2004, întrucât prin Legea nr. 247/2005, de modificare a Legii nr. 303/2004 s-a instituit o nouă procedură de evaluare, la fiecare trei ani, ceea ce înseamnă că următoarea evaluare profesională se va desfășura în anul 2008, în temeiul dispozițiilor legale menționate nefiind posibilă realizarea unei evaluări profesionale la alte date și în afara cadrului legal astfel prevăzut.
Înalta Curte retine că nici critica recurentei, vizând încălcarea de către C.S.M. a propriilor sale interpretări ale prevederilor legale în această materie, cuprinse într-o hotărâre anterioară, cu nr. 742 din 1 noiembrie 2007, nu poate fi primită, în condițiile în care chiar din cuprinsul acestei hotărâri rezultă că este aplicabilă numai procurorilor care au fost numiți în funcție cu mai puțin de doi ani înaintea susținerii concursului, celor care au fost numiți în funcție de mai mult de doi ani, dar a căror activitate profesională nu a fost deloc evaluată din motive neimputabile acestora, precum și altor categorii de procurori, ale căror condiții de participare la concurs au fost verificate.
Cum recurenta se află într-o cu totul altă situație, ce nu se încadrează în nici una dintre categoriile menționate și cu privire la care s-a pronunțat Plenul C.S.M., rezultă fără echivoc că nu apare nici o contradicție de interpretare a prevederilor legale incidente între Hotărârea C.S.M. nr. 742 din data de 01 noiembrie 2007 și cea ce formează obiectul recursului de fată.
În considerarea celor mai sus arătate, în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul de fată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.M. împotriva Hotărârii nr. 836 din 30 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 martie 2008.