Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 192 din 18 decembrie 2007 Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul F.P. în contradictoriu cu pârâții A.P., Parlamentul României, M.J., Guvernul României, Președintele României, C.J.P., B.N.I., M. Of., C.N.C.D. și Prefectura Prahova.
În motivarea sentinței se reține că reclamantul a solicitat Instanței ca, pe cale de ordonanță prezidențială, să dispună ca M. Of. să devină public, accesibil pe internet tuturor cetățenilor României, cu motor de căutare a legilor și ordonanțelor, fără condiționarea plății vreunei sume de bani.
Reclamantul precizează că, în sistemul actual de publicitate a actelor normative, se face discriminare între cetățenii care au venituri și cei care nu au venituri, acestora din urmă fiindu-le imposibil accesul la justiție, din lipsa informării privind actele normative apărute.
Instanța de Fond a constatat acțiunea ca fiind inadmisibilă, atât datorită lipsei calității procesuale pasive a unor pârâți, cât și datorită lipsei procedurii administrative prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu ceilalți pârâți.
Astfel, s-a reținut că A.P. și M.J. nu au atribuții privind organizarea și funcționarea M. Of., potrivit Legii 202/1998, iar Parlamentul României nu are personalitate juridică, ci doar Camera Deputaților și Senatul.
Totodată, potrivit art. 7 din Legea contenciosului administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ nelegal sau prin refuzul de rezolvare a unei cereri, se poate adresa Instanței, dacă în prealabil a solicitat autorității emitente, în termen de 30 de zile de la comunicarea actului, revocare în tot sau în parte a acestuia. În speță, reclamantul nu a făcut dovada acestei proceduri, în raport cu instituțiile pârâte.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul F.P., susținând că prin hotărârea atacată nu s-au analizat apărările sale de fond privind încălcarea dreptului la informare, drept ce rezultă atât din Constituție și Legea nr. 554 din 12 octombrie 2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, cât și din Recomandarea Comitetului Miniștrilor din cadrul C.E., privind accesul la documentele publice.
Totodată, dreptul său de a nu fi discriminat rezultă din Constituție și O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, recurentul arătând că Instanța de Fond a încălcat și aceste reglementări.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, motiv ce se încadrează în prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 137 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ. „(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. (2) Excepțiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii”.
Față de dispozițiile textului de lege citat Instanța de Fond a procedat în mod corect analizând cu prioritate excepțiile de procedură invocate în cauză, excepții a căror admitere a făcut inutilă cercetarea în fond a cauzei, deoarece acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.
Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat, hotărârea Instanței de Fond fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de F.P. împotriva sentinței civile nr. 192 din 18 decembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2008.