Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 7 martie 2002, reclamanta SC P.L. SRL Târgu Mureș a solicitat anularea deciziei nr. 157 din 11 februarie 2002, emisă de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, obligarea pârâtului să soluționeze fondul contestației împotriva notei de constatare nr. 1238/A din 26 noiembrie 2001, încheiate de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Mureș și suspendarea executării actului de control, până la rămânerea irevocabilă a hotărârii organului administrativ sau a instanței de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin decizia atacată, pârâtul a respins greșit ca tardivă, contestația formulată împotriva actului de control, fără a avea în vedere că actul de procedură a fost trimis prin poștă și că, data poștei este 12 decembrie 2001, respectându-se termenul de 15 zile prevăzut de art. 4 din O.U.G. nr. 13/2001.
Prin sentința nr. 68 din 16 aprilie 2002, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea, a desființat decizia nr. 157 din 11 februarie 2002 și a trimis cauza la Ministerul Finanțelor Publice, pentru soluționarea pe fond a contestației formulate de reclamantă, împotriva actului de control nr. 1238/A din 26 noiembrie 2001, încheiat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Mureș, cu privire la suma de 1.831.048.303 lei.
Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că, prin formularea contestației la 12 decembrie 2001, reclamanta a respectat termenul de exercitare a căii de atac prevăzut de art. 4 din O.U.G. nr. 13/2001, termen care a început să curgă de la data de 26 noiembrie 2001 și se calculează, potrivit art. 101-102 C. proc. civ., pe zile libere, fără însumarea zilei când a început și nici a zilei când s-a sfârșit termenul.
Împotriva acestei sentințe și în termen legal a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală și netemeinică.
În primul motiv de casare, recurentul a susținut că instanța de fond a aplicat greșit prevederile art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 13/2001 și art. 101 C. proc. civ., potrivit cărora data limită de constatare a actului de control a fost 11 decembrie 2001, iar contestația intimatei a fost depusă la poștă la 12 decembrie 2001, fiind corect respinsă ca tardivă, prin decizia atacată în cauză.
În cel de al doilea motiv de casare, recurentul a criticat soluția de suspendare a executării actului administrativ, motivând că instanța de fond a admis nejustificat această cerere, pentru care nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990.
Recursul este nefondat și urmează să fie respins, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a constatat judicios nelegalitatea deciziei nr. 157 din 11 februarie 2002, emisă de ministerul recurent, față de împrejurarea că, la data de 21 noiembrie 2001, intimata a avut cunoștință de actul de control întocmit de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Mureș și a exercitat calea de atac a contestației la 12 decembrie 2001, în termenul de 15 zile prevăzut în art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 13/2001.
Contrar apărărilor formulate la instanța de fond, în recurs, Ministerul Finanțelor Publice nu a mai contestat această situație de fapt și nici incidența în cauză a dispozițiilor art. 101 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materia termenelor procedurale. Conform acestei reglementări, la termenele pe zile libere nu sunt luate în calcul nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul.
În consecință, fără temei, recurentul a susținut că ultima zi de formulare a contestației a fost 11 decembrie 2001, când s-a sfârșit termenul, contrazicând însuși conținutul deciziei nr. 157 din 11 februarie 2002, în care a reținut că intimata trebuia să depună contestația la data de 12 decembrie 2001, inclusiv. În decizia sa, recurentul a respins contestația, ca tardivă, în raport cu data de 14 decembrie 2001, la care a fost înregistrat actul procedural și nu în raport cu data expedierii lui prin poștă, respectiv data de 12 decembrie 2001, considerată și de recurent, ca fiind ultima zi de exercitare a căii de atac.
Critica formulată de recurent, cu privire la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 29/1990, este, de asemenea, nefondată, întrucât instanța de fond nu a pronunțat măsura provizorie de suspendare a executării actului de control, motivând că, a soluționat numai chestiuni de procedură și a trimis cauza autorității emitente a actului desființat, pentru examinarea fondului contestației.
Pentru considerentele expuse și constatând că potrivit art. 304 și 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Târgu Mureș, împotriva sentinței civile nr. 68 din 16 aprilie 2002, a Curții de Apel Cluj Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2003.