Ședințe de judecată: Ianuarie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 33/2003

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2003.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistratată la data de 20 august 2001, la Curtea de Apel Craiova, reclamanții D.C., F.I., M.D. și S.G. au solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Justiției, anularea art. 2 alin. (2) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în Institutul Național al Magistraturii, emis de ministrul justiției, în conformitate cu art. 75 și 76 din Legea nr. 92/1992. Prin textul a cărui anulare face obiectul acțiunii, s-a prevăzut că pot participa la concursul de admitere, cei care au obținut la examenul de licență nota 8,50.

Instanța sesizată, prin sentința civilă nr. 693 din 19 septembrie 2001, a respins acțiunea, cu motivarea că baremul stabilit pentru participarea la examen, nu încalcă principiul egalității cetățenilor în drepturi și nici vreo altă normă de drept, instituită prin Legea nr. 92/1992. Cerința unei medii minime la examenul de admitere, se mai arată în motivare, constituie o condiție obiectivă pentru asigurarea unei selecții mai riguroase a viitorilor magistrați.

Sentința a fost recurată de către reclamanți.

Prin motivele de casare formulate în scris, se critică soluția dată, sub următoarele aspecte:

- este modificată prin regulament Legea nr. 92/1992, așadar un act normativ de rang superior;

- promovarea examenului de licență presupune atingerea unui nivel de cunoștințe în domeniul juridic, care permite participarea la orice concurs în respectivul domeniu;

- în sistemul de învățământ din România, notele acordate reflectă adevărata pregătire, în puține cazuri examenele, inclusiv cel de licență, desfășurându-se în mod incorect, rezultatele lor sunt subiective, nereale, în foarte multe cazuri.

Recursul declarat în cauză este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 76 din Legea nr. 92/1997, admiterea în Institutul Național al Magistraturii reprezintă modalitatea principală de recrutare a magistrațiilor, ce se face pe bază de concurs, la care au dreptul să participe persoanele ce îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 46 lit. a) – e).

În conformitate cu prevederile constituționale, Ministerul Justiției are sarcina organizării, executării și aplicării în concret a legii-cadru. În realizarea acestor sarcini, numitul minister a fost în drept să aprecieze ca fiind utilă activității de recrutare a viitorilor magistrați, stabilirea unui nivel inferior minimal al candidaților la Institutul Național al Magistraturii, o astfel de condiție asigurând o selecție riguroasă, de natură să permită accesul în institut și apoi în magistratură, cadrelor cele mai bine pregătite, cu un nivel superior de cunoștințe reflectat tocmai în notele obținute în cadrul examenului de licență.

Afirmația că în sistemul de învățământ în România notele reflectă adevărata pregătire în puține cazuri, de cele mai multe ori examenele, inclusiv cele de licență, desfășurându-se în mod incorect, are în mod evident un caracter prezumțios, fără o bază informativă reală și incontestabilă, ipostază puțin recomandabilă unor persoane care-și revendică intenția, de altfel perfect lăudabilă, de a accede într-un corp de elită a societății românești, caracterizat prin echilibru și responsabilitate.

Atâta vreme, cât prevederile Legii nr. 92/1992, cu toate modificările ulterioare, lasă la latitudinea Ministerului Justiției, condițiile de organizare și desfășurare a concursului, nu se poate considera ca restrictivă de drepturi, introducerea unui barem minimal de participare, fondat tocmai pe o preselecție valorică, obiectivă, singura „discriminare” astfel instituită, fiind aceea dintre candidații mai bine pregătiți și cei mai slab pregătiți, criteriu care promovează, însă, valoarea profesională și care constituie exact finalitatea urmărită în cadrul procesului de selecție stabilit.

Neconstatându-se încălcarea vreunei dispoziții legale și nici vreo situație prejudiciabilă ca efect al reglementărilor aduse, de natură să conducă la nesocotirea unui drept recunoscut de lege, motivele de recurs formulate se vădesc netemeinice și nelegale, impunând respingerea recursului declarat.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Respinge recursul declarat de D.C., F.I. și de M.D., împotriva sentinței civile nr. 693 din 19 septembrie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2003.