Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, la 17 octombrie 2007, Direcția Generală a Marilor Contribuabili București a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 2124 din 12 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, solicitând să se constate că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege, pentru a fi dispusă suspendarea solicitată de SC M.S.H. SA.
În fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În fața Înaltei Curți de Casație și Justiție nu s-au solicitat probe noi.
Din ansamblul probelor cauzei se reține că prin sentința civilă nr. 2124 din 12 septembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității cererii de suspendare invocată de către pârâta A.N.A.F. - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.
S-a admis cererea formulată de reclamanta SC M.S.H. SA în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. – Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și s-a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 77 din 30 martie 2007 de impunere având ca obiect suma de 1.040.809 lei reprezentând dobânzi și penalități de întârziere aferente TVA până la pronunțarea instanței de fond.
Instanța de fond a reținut că cererea de suspendare a Deciziei nr. 77 din 30 martie 2007 a Direcției Generale de Administrare Fiscală este întemeiată. S-au invocat dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv faptul că este un caz bine justificat iar suspendarea se impune pentru prevenirea unei pagube iminente precum și dispozițiile art. 195 C. proc. civ. care nu interzic celui ce a introdus contestația pe calea administrativă de atac să solicite suspendarea executării, dacă depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate.
Considerându-se că societatea reclamantă a făcut dovada atât a cazului bine justificat cât și a pagubei iminente (concluziile raportului de inspecție fiscală sunt contradictorii iar pe de altă parte, punerea în executare silită a deciziei ar aduce prejudicii materiale și de imagine societății reclamante, constând în împiedicarea desfășurării în condiții normale a activității comerciale, cât și desfășurarea raporturilor contractuale).
Recurenta a susținut că odată ce s-a emis Decizia nr. 77 din 30 martie 2007, iar termenul pentru plata sumelor prevăzute în actul administrativ s-a împlinit, reclamanta nu mai putea apela la dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ea putând numai să se întemeieze pe prevederile codului de procedură fiscală.
În aceste condiții, susține recurenta, se impunea respingerea ca inadmisibilă a cererii reclamantei formulată în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, recurenta consideră că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Recursul declarat este neîntemeiat și va fi respins.
Așa cum corect a reținut instanța de fond, art. 14 din Legea nr. 554/2004 prevede că: „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7 (plângere prealabilă) a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
În cauză, reclamanta a dovedit că a formulat contestație împotriva actului administrativ fiscal – anexa 8, și pe de altă parte, în mod corect s-a reținut că executarea sumei de 1.040.809 lei reprezentând majorări de întârziere este de natură a produce o pagubă iminentă petentei.
Dreptul de a solicita suspendarea executării unui act administrativ fiscal potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu este condiționat de împrejurarea că actul administrativ poate fi executat, eventualul abuz administrativ putând fi cenzurat în condițiile Legii nr. 554/2004. În mod greșit recurentul a susținut că partea nu se poate adresa decât potrivit C. proc. fisc., împrejurare care nu rezultă din nici o dispoziție legală.
Hotărârea atacată fiind legală și temeinică, recursul declarat va fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.N.A.F. împotriva sentinței civile nr. 2124 din 12 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2008.