Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea formulată la 21 februarie 2007, P.D. a solicitat în contradictoriu cu I.P.J. Timiș, anularea procesului - verbal de constatare din 10 februarie 2007 prin care a fost sancționată contravențional cu amendă și două puncte penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 1211 – Regulament de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002.
La termenul din 28 martie 2007, reclamata a invocat excepția de nelegalitate a art. 180 și Anexa 1A din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin H.G. nr. 1391 din 4 octombrie 2006 în raport de dispozițiile art. 98 alin. (2) și O.G. nr. 20/1992 și Ordinul nr. 301/2005 al Biroului de Metrologie.
În detaliu, reclamanta a susținut că art. 180 și Anexa 1A din Regulament, încalcă flagrant dispozițiile O.G. nr. 2/2005 în sensul că din procesul - verbal de constatarea contravenției lipsesc mențiunile referitoare la ocupația și locul de muncă al contravenientului; cele referitoare la mijloacele tehnice omologate, verificate metrologic și pe baza cărora s-a constatat contravenția (în speță, depășirea vitezei regulamentare) și în fine, mențiunile referitoare la numărul hotărârii de Guvern prin care se stabilește salariul minim pe economie, toate acestea fiind elemente esențiale, în opinia sa, în lipsa cărora nu se poate verifica legalitatea actului constatator și a sancțiunii aplicate.
Învestită cu soluționarea acestei excepții, Curtea de Apel Timișoara prin sentința civilă nr. 260 din 17 octombrie 2007 a respins-o ca nefondată, reținând pentru această că aprecierea și stabilirea sancțiunii contravenționale se face exclusiv în raport de gradul de pericol social al faptei săvârșite; contextul împrejurărilor în care a fost săvârșită, scopul urmărit și consecințele produse, fără a putea fi influențată de ocupația și locul de muncă al contravenientului. Nici absența din cuprinsul procesului - verbal a numărului hotărârii de Guvern prin care s-a stabilit salariul minim pe economie, nu este relevantă, cuantumul acestuia fiind adus la cunoștința publicului prin publicare în M. Of. În fine, instanța fondului a respins și critica referitoare la lipsa mențiunilor legate de starea aparaturii de măsurarea vitezei, aceasta putând fi eventual contestată și probată în condițiile plângerii formulate împotriva procesului - verbal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, recurenta a susținut că obiectul excepției de nelegalitate l-a constituit în esență, art. 180 și Anexa 1A din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 în raport cu legea - cadru, O.G. nr. 2/2001 privind contravențiile.
În acest context, în mod greșit s-a apreciat de către instanța de fond că absența mențiunilor referitoare la ocupația și locul de muncă al contravenientului; a celor referitoare la starea mijloacelor tehnice pe baza cărora s-a constatat contravenția, precum și a numărului actului normat prin care se stabilea salariul minim pe economie, în condițiile în care legiuitorul nu a permis nici un fel de derogări de la conținutul procesului - verbal de constatare a contravenției astfel cum a fost stabilit prin art. 16 din O.G. nr. 2/2001, este nerelevantă.
Recurenta a mai criticat hotărârea Curții de Apel Timișoara și pentru modul în care a soluționat cererea de intervenție a M.I.R.A. în interesul Guvernului, fără a se ține cont de obiecțiunile sale cu privire la calitatea procesuală.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate, în raport de criticile formulate, urmează a se reține că acestea nu se justifică.
Potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, excepția de nelegalitate reprezintă un mijloc de apărare care presupune verificarea legalității actului administrativ contestat în raport de dispozițiile legale în baza cărora a fost emis.
În cauză, recurenta - reclamantă P.D. a susținut excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 180 și Anexa 1A din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în raport de dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind contravențiile.
Ori, nu numai că acest Regulament a fost emis în aplicarea O.U.G. nr. 195/2002, pe care de altfel îl respectă întocmai, dar prin dispozițiile sale - art. 180 și Anexa 1A - a prevăzut tipurile, forma și conținutul procesului - verbal de constatare pentru diferitele situații ce se pot ivi în momentul săvârșirii faptei contravenționale, astfel încât raportarea la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este permisă de legiuitor însuși (art. 109 alin. (9) din O.U.G. nr. 195/2002), numai în acele cazuri în care el nu conține norme distincte.
Astfel fiind, legal și temeinic s-a reținut de către instanța de fond că mențiunea cum ar fi ocupația și locul de muncă al contravenientului - prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, nu este relevantă în determinarea gravității faptei săvârșite, în condițiile în care acestea sunt deja stabilite prin O.U.G. nr. 195/2002.
Tot astfel, s-a apreciat și absența din procesul - verbal a mențiunilor referitoare la mijloacele certificate sau omologate, când constatarea contravenției s-a făcut cu ajutorul acestora, în condițiile în care pentru astfel de situații art. 181 și Anexa 1D prevăd un anume tip de formular.
În fine, nici mențiunile referitoare la hotărârea de Guvern care stabilește salariul minim pe economie nu este relevantă, în condițiile în care dată fiind fluctuația acestuia, punctul de penalizare urmează a fi stabilit în raport de valoarea de la momentul sancțiunii – valoare făcut public prin M. Of.
Referitor la lipsa calității procesuale a M.I.R.A. invocată de recurentă, urmează a se reține că legal și temeinic, instanța fondului a apreciat cererea formulată în condițiile art. 49 alin. (3) C. proc. civ. și admis-o în principal.
În raport de aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ., urmează a se aprecia ca legală și temeinică hotărârea Curții de Apel Timișoara și, pe cale de consecință, va respinge ca nefondat recursul declarat de P.D.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta P.D. împotriva sentinței nr. 260 din 17 octombrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2008.