Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 196/2007 pronunțată la data de 18 decembrie 2007, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul F.P., pentru lipsa calității procesuale pasive față de pârâta Administrația Prezidențială și ca inadmisibilă față de pârâții Guvernul României, Președintele României, Parlamentul României, M.J., Consiliul Județean Prahova, Biblioteca N.I. Ploiești, M. Of., Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Prefectura Prahova.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că Administrația Prezidențială nu are calitate procesuală pasivă în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, solicitarea reclamantului fiind aceea ca prin hotărârea ce va pronunța, instanța să dispună ca M. Of. să devină public, accesibil pe internet de toți cetățenii României, cu motiv de căutare a legilor și ordonanțelor, fără condiționarea plății vreunei sume de bani.
Aceasta, pentru că potrivit art. 3 din Legea nr. 202/1998 privind organizarea M. Of. al României, editarea acestuia constituie un serviciu public asigurat de Regia Autonomă - M. Of.,care funcționează sub autoritatea Camerei Deputaților, iar editarea, publicarea sau îndeplinirea în orice mod a acestui serviciu public exced cu mult sfera competențelor Administrației Prezidențiale.
A mai reținut instanța de fond că excepția inadmisibilității acțiunii invocată de M. Of. este întemeiată, în primul rând pentru că instituția M. Of. are la bază autogestiunea economico-financiară, potrivit H.G. nr. 358/1991, iar pentru ca să devină public și accesibil fără condiționarea vreunei sume de bani ar trebui schimbat statutul de comerciant al acestei unități și să devină subvenționată de stat, fapt ce se poate realiza numai prin modificarea legii privind organizarea acestei instituții.
În al doilea rând, reclamantul nu a făcut dovada efectuării procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform căruia înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ persoana care se consideră vătămată într-un drept al său trebuie să solicite autorității publice revocarea în tot sau în parte a actului administrativ dăunător.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, reclamantul F.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, și susținând în esență că prin obstrucționarea accesului la M. Of. pe internet, condiționată de plata unei sume de bani, se îngrădește accesul la justiție al cetățenilor care nu-și pot permite să plătească sumele solicitate și care de fapt sunt nelegale.
În acest fel, susține recurentul, nu se ține cont de Recomandarea Comitetului Miniștrilor din cadrul C.E. privind accesul la documentele publice, emisă în data de 21 februarie 2002, accesul la documentele publice fiind reglementat ca un principiu general, și se încalcă prevederile Legii nr. 554/2001, privind liberul acces la informațiile de interes public – art. 1, art. 2 și art. 6 din Lege, cât și prevederile Constituției României – art. 16 referitor la egalitatea în drepturi și art. 31 privind dreptul la informație, precum și prevederile din Declarația Universală a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948 și cele din O.G. 137 din 31 august 2000 republicată privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, publicată în M. Of. nr. 99 din 8 februarie 2007.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor de recurs invocate și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte îl va respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Prezidențiale a fost în mod corect rezolvată de instanța fondului, în raport de reglementarea din art. 3 din Legea 202/1998 privind M. Of. al României, conform căreia editarea M. Of. al României, constituie un serviciu public asigurat de către Regia Autonomă M. Of., care funcționează sub autoritatea Camerei Deputaților.
Administrația Prezidențială a cărei activitate este reglementată prin Legea nr. 47/1994, modificată prin O.U.G. nr. 1/2001, nu are așadar competențe în ceea ce privește editarea, publicarea sau îndeplinirea în orice mod a acestui serviciu public ce constă în aducerea la cunoștința publică a actelor normative prevăzute de Constituție, de Legea nr. 202/1998 și de alte acte normative.
Și cea de-a doua excepție a inadmisibilității acțiunii invocată de M. Of. al României a primit o rezolvare corespunzătoare din partea instanței de fond.
Potrivit art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 modificată și completată prin Legea nr. 262/2007, „se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”.
Recurentul - reclamant a solicitat instanței să dispună ca M. Of., R.A. să devină public, accesibil pe internet de toți cetățenii României, cu motor de căutare a legilor și ordonanțelor fără condiționarea plății unei sume de bani.
Era firesc, ca în situația în care a solicitat rezolvarea acestor probleme pe calea unei acțiuni în contencios administrativ, reclamantul să se fi adresat mai întâi autorității publice respective, așteptând un răspuns de la aceasta și numai după efectuarea acestei proceduri să fi sesizat și instanța de contencios administrativ, în cazul în care ar fi existat un refuz nejustificat de soluționare a cererii. Or, recurentul-reclamant nu a făcut dovada că în prealabil s-a adresat autorității emitente M. Of. R.A.
Așadar, acțiunea recurentului reclamant, adresată direct instanței de judecată este prematur formulată, și în mod just a fost respinsă ca inadmisibilă de instanța de fond.
Acțiunea fiind în mod legal soluționată pe baza celor două excepții, a lipsei calității procesuale pasive față de Administrația Prezidențială și a inadmisibilității față de restul pârâților chemați în judecată, este inutil a fi analizate motivele de recurs formulate de recurentul-reclamant care de fapt se referă la fondul cauzei, motivele de recurs având același conținut ca și cele ale acțiunii introductive.
Pentru toate aceste considerente, constatând că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul formulat de reclamant va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de F.P. împotriva sentinței civile nr. 196 din 18 decembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2008.