Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 79 din 5 octombrie 2007 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea formulată de SC E.O.N.G.R. SA, în contradictoriu cu D.R.V. Cluj, Biroul Vamal Satu - Mare, privind anularea Deciziei nr. 1649 din 15 martie 2006, a procesului verbal de control încheiat la 1 februarie 2007 și a Deciziei de regularizare nr. 757/14 din 1 februarie 2007.
În motivarea sentinței se reține că reclamanta a efectuat importuri de gaze naturale în luna decembrie 2006, în baza raporturilor contractuale cu diverși parteneri externi, în aceeași lună având loc și citirea contoarelor pentru cantitățile de gaze naturale a căror livrare a fost confirmată de S.N.T.G.N. la 18 ianuarie 2007. Totodată, formalitățile vamale de import au fost întocmite în luna ianuarie 2007, respectiv declarațiile vamale de import din 23 ianuarie 2007, acceptate și avizate de Biroul Vamal Satu - Mare, fără însă a se solicita și achita, la acea dată, comision vamal potrivit Legii nr. 8/1994 și nici T.V.A. aferentă acestui import, stabilirea datoriei vamale fiind consecința unui control vamal ulterior.
În drept, instanța de fond a apreciat că depunerea declarațiilor vamale în luna ianuarie 2007, deci ulterior abrogării Legii nr. 8/1994 privind constituirea și utilizarea fondului special, este nerelevantă, deoarece data efectuării importului este luna decembrie 2006. Potrivit art. 1 și art. 2 din Legea nr. 8/1994 fondul special era constituit prin perceperea unui comision de 0,5% aplicabil asupra valorii în vamă a mărfurilor importate/ exportate iar plătitorii comisionului pentru serviciile vamale sunt agenții economici și celelalte persoane care efectuează operațiuni de import – export definitive.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC E.O.N.G.R. SA, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv aplicarea greșită a legii.
În dezvoltarea motivului de recurs recurenta arată că de la data aderării României la U.E., 1 ianuarie 2007, Legea nr. 8/1994 privind constituirea și utilizarea fondului special pentru dezvoltarea și modernizarea punctelor de control pentru trecerea frontierei, precum și a celorlalte unități vamale a fost abrogată prin Legea nr. 392/2006 privind abrogarea unor acte normative. Totodată, potrivit C. vamal al României aprobat prin Legea nr. 86/2006 art. 223 alin. (2) și Regulamentului C.E.E. nr. 2914/1992 de instituire a C. vamal comunitar art. 201 pct. 2 „datoria vamală se naște în momentul acceptării declarației vamale în cauză”.
Recurenta susține că instanța de fond, prin sentința civilă nr. 79/2007 a reținut în mod eronat temeiul legal, având în vedere că prestarea serviciilor vamale a avut loc la data de 23 ianuarie 2007, iar la această dată Legea nr. 8/1994 în baza căreia a fost calculat comisionul vamal era abrogată începând cu 1 ianuarie 2007.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivul de recurs invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, determinarea momentului nașterii datoriei vamale se face în urma coroborării articolelor incidente din Legea nr. 82/2006, C. vamal al României, respectiv art. 101 alin. (2), art. 223 alin. (1) lit. a) și art. 237 alin. (2).
Potrivit art. 101 alin. (2) C. vamal, punerea în liberă circulație atrage aplicarea măsurilor de politică comercială și încasarea oricăror drepturi datorate, iar potrivit art. 223 alin. (1) lit. a) „Datoria vamală la import ia naștere prin:
a) punerea în libera circulație a mărfurilor supuse drepturilor de import”; Totodată, potrivit art. 237 alin. (2), teza a 2-a „Când autoritatea vamală deține informații pe baza cărora poate stabili că datoria vamală a luat naștere înainte de data constatării, cuantumul drepturilor de import sau export se determină pe baza elementelor de taxare existente la momentul cel mai îndepărtat ce poate fi stabilit pe baza acelor informații”.
În raport de aceste articole, momentul punerii în liberă circulație a cantității de gaz importate de recurenta - reclamantă este decembrie 2006, dată recunoscută de ambele părți ca fiind data intrării mărfii pe teritoriul României.
Referitor la Ordinul nr. 6341/2006 privind aprobarea Normelor tehnice privind procedura simplificată de îndeplinire a formalităților vamale, acesta nu are relevanță în legătură cu stabilirea momentului nașterii datoriei vamale, deoarece depunerea declarației vamale în luna următoare celei în care a avut loc introducerea în țară este o simplificare a formalităților, care scutește agentul economic de a depune câte o declarație vamală distinctă pentru fiecare cantitate de mărfuri care este introdusă prin conducte; în consecință, momentul depunerii declarației vamale este ulterior punerii în liberă circulație a mărfurilor, declarația vamală având un caracter recapitulativ și fiind însoțită de documentele pe baza căreia s-a făcut inventarierea.
Pentru considerentele menționate Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond, de respingere a acțiunii reclamantei este legală și temeinică, momentul nașterii datoriei vamale fiind decembrie 2006, iar în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC E.O.N.G.R. SA Târgu Mureș împotriva sentinței civile nr. 79 din 5 octombrie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 martie 2008.