Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 5 decembrie 2006, reclamantul N.N. a chemat în judecată pe pârâții U.N.B.R. și Baroul Prahova, solicitând anularea Deciziei nr. 141 din 28 iunie 2006 și a Hotărârii din 8 iunie 2005, prin care a fost respinsă cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, precum și obligarea pârâților să emită decizia de primire în avocatură cu scutire de examen.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, deși a dovedit îndeplinirea condițiilor legale pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, cererea sa a fost respinsă.
Primul motiv de respingere a cererii, respectiv faptul că nu a răspuns la majoritatea întrebărilor cu ocazia interviului este reglementată de lege ca o normă dispozitivă. Mai mult, reclamantul a răspuns la toate întrebările.
Cel de-al doilea motiv de respingere a cererii este nedovedit.
În ceea ce privește Decizia nr. 141/2006 de respingere a contestației, reclamantul invocă inconstanța Consiliului U.N.B.R. care, inițial, restituie dosarul constatând că motivele invocate de Baroul Prahova sunt nelegale și solicită soluționarea acestuia cu respectarea dispozițiilor legale, pentru ca după restituirea dosarului, fără a se aduce dovezi noi, să respingă contestația.
Reclamantul consideră că au fost încălcate prevederile art. 16 alin. (2) lit. b), teza a II-a din Legea nr. 51/1995 republicată.
Prin întâmpinare, pârâta U.N.B.R. și Baroul Prahova solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece primirea în profesia de avocat, fără examen, nu reprezintă un drept conferit de Legea nr. 51/1995, ci reprezintă o excepție de la regula generală.
Se mai arată că reclamantul nu a răspuns corect la întrebările adresate, iar activitatea depusă înainte de anul 1989 nu îl recomandă pentru profesia de avocat.
Prin sentința nr. 87 din 24 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. 7320/4272006, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Ploiești a reținut că, primirea în profesia de avocat se obține pe baza unui examen organizat de barou, iar la cerere poate fi primit în profesie cu scutire de examen și cel care până la data primirii a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care-l fac nedemn de profesia de avocat.
Această dispoziție este considerată de instanța de fond ca fiind o excepție de la regula generală și nu constituie un drept de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, ci numai o posibilitate, lăsând organelor abilitate ale Uniunii Avocaților să decidă pentru fiecare caz în parte.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8, și 9 C. proc. civ. și art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul arată că îndeplinește atât cerințele generale, cât și cele speciale ale Legii nr. 51/1995 republicată pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen.
Temeiurile de respingere a cererii țin de oportunitate și nu sunt regăsite în cuprinsul Legii nr. 51/1995 și în plus sunt nereale.
Dreptul pretins este recunoscut de lege și nu se poate reține caracterul supletiv al normei.
Cererea nu putea fi refuzată pe motive de oportunitate, dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de lege.
Interviul nu este o condiție reglementată de Legea nr. 51/1995 pentru primirea în profesia de avocat.
Recurentul apreciază că a răspuns corespunzător la toate întrebările.
Susținerile privind activitatea nedemnă sunt nedovedite.
Intimatul - pârât Baroul Prahova a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Se arată că în speță nu este vorba de un drept recunoscut de lege, conținutul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, cuprinzând o normă supletivă și nu imperativă.
Recurentul - reclamant nu a răspuns corespunzător la întrebările comisiei și există dubii cu privire la demnitatea acestuia.
Recursul este nefondat.
Prevederile art. 16 din Legea nr. 51/1995 republicată și modificată, instituie regula generală pentru primirea în profesia de avocat, examenul, dar și excepția-scutirea de examen.
Pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, legiuitorul a folosit sintagma „la cerere poate fi primit în profesie...”.
Este evident că norma este supletivă și nu imperativă, fiind la latitudinea organelor abilitate dacă cel care a formulat o astfel de cerere va beneficia sau nu de scutire de examen.
Refuzul nu trebuie însă să fie nejustificat și acest aspect este analizat de instanța de contencios administrativ.
Împrejurarea că recurentul-reclamant nu a răspuns corespunzător unor întrebări legate chiar de statutul profesiei de avocat a determinat în mod legal pe intimați să refuze ca acesta să fie primit în profesie fără examen.
Însăși Legea nr. 51/1995, conferă acest drept de apreciere intimaților.
Prin urmare, recurentul nu are un drept prevăzut de lege pentru a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen.
Rațiunile pentru care intimații au respins cererea recurentului au fost arătate prin actele contestate și înscrisurile care au stat la baza adoptării acestora.
Numai membrii comisie pot stabili dacă răspunsurile la întrebări, sunt convingătoare, instanța de judecată neputând să se substituie comisiei.
Nici o dispoziție legală nu interzice susținerea unui interviu cu ocazia luării deciziei de intrare în profesia de avocat fără examen, astfel încât intimații au dreptul să intervieveze candidații.
Refuzul este nejustificat potrivit art. 2 din Legea nr. 554/2004 nemodificată (în vigoare la data formulării cererii) dacă exprimarea explicită a voinței de a nu rezolva cererea este făcută cu exces de putere.
La rândul său, excesul de putere era definit ca exercitarea dreptului de apărare prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege.
Aprecierea intimaților nu a încălcat drepturile reclamantului - recurent, prevăzute de lege, deoarece Legea nr. 51/1995 nu califică scutirea de examen pentru intrarea în profesia de avocat ca un drept propriu - zis, ci numai condiționat de acordul organelor de conducere.
Cererea recurentului nu a fost respinsă pe motiv că nu este oportună, ci pentru neîndeplinirea condițiilor legale.
Față de acestea, urmează a se respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de N.N. împotriva sentinței civile nr. 87 din 24 mai 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 martie 2008.