Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 650 din 3 iulie 2008, Plenul C.S.M. a respins cererea formulată de S.I.C. în sensul recunoașterii gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, reținând în esență că aceasta nu poate fi dobândit decât prin susținerea și promovarea examenului organizat în condițiile art. 43 – 47 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor.
S-a mai reținut că numirea în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nu poate fi echivalată cu promovarea în funcție de execuție la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, condițiile de numire fiind diferite de cele de promovare la același Parchet.
Nici faptul salarizării cu un coeficient de multiplicare corespunzător salarizării procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate conferi de drept gradul profesional.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs S.I.C. care a arătat că a fost numit procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism prin Ordin al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – la 13 iunie 2006, numire făcută la momentul respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 303/2004, pe o perioadă nedeterminată.
Cum în tot acest interval a beneficiat de remunerația acordată procurorilor din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că se justifică acordarea gradului corespunzător, în caz contrar fiind posibil să se pună în discuție însăși validitatea actelor întocmite.
Prin întâmpinarea depusă, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului susținând că între numire și promovare exista o distincție clară, legea prevăzând condiții și proceduri diferite pentru cele două instituții.
Astfel promovarea procurorilor este posibilă numai prin concurs, conform art. 43 din Legea nr. 303/2004, organizat la nivel național și în limita posturilor vacante, și cu îndeplinirea condiției de cel puțin 8 ani vechime în funcția de judecător sau procuror, spre deosebire de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism unde se cere vechimea de 6 ani.
Dacă s-ar considera că cei numiți la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism au gradul profesional corespunzător procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ar însemna că la încetarea activității în cadrul acestei structuri, s-ar întoarce la acest Parchet și nicidecum așa cum se stipulează expres – la parchetul de unde provin.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate în raport de criticile formulate urmează a se reține că acestea se justifică.
Recurentul a fost numit în funcția de procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism prin Ordinul nr. 1173 din 13 iunie 2006, cu avizul favorabil al C.S.M. (secția pentru procurori) – Hotărârea nr. 154 din 1 iunie 2006, în temeiul dispozițiilor art. 75 alin. (3) și 4 și art. 76 din Legea nr. 304/2004, art. 74 alin 1 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, art. 3 al O.U.G. nr. 27/2006 și art. 26 din Legea nr. 508/2004 privind înființarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Pentru a fi numiți, procurorii trebuie să aibă o bună pregătire profesională, o condiție morală ireproșabilă și o vechime de cel puțin 6 ani în funcția de judecător sau procuror și să fi fost declarați admiși la interviul organizat de comisia constituită în acest scop.
Numirea aceasta le conferă și gradul profesional corespunzător nivelului parchetului din care face parte Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (structură specializată în combaterea criminalității organizate și terorismului, ce funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție).
Aceasta întrucât chiar dacă procedura stabilită prin art. 75 alin. (3) – (8) din Legea nr. 304/2004, este derogatorie de la procedura de drept comun astfel cum este reglementată de art. 43 din Legea nr. 303/2004, deosebirea între numire și promovare este formală, promovarea fiind în fapt o numire în funcție superioară.
De altfel această numire nu este limitată la o anumită durată de timp, astfel încât ea poate avea și un caracter definitiv.
Pe de altă parte concursurile de promovare organizate pentru ocuparea unor funcții de execuție superioare au aceeași finalitate cu numirile în structuri superioare, respectiv obținerea gradului profesional.
Astfel fiind și cum recurentul a funcționat în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, îndeplinind funcția de execuție, desfășurând activitatea specifică conform atribuțiilor pe care legea le conferă, este evident că a dobândit gradul profesional corespunzător.
Văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de S.I.C. împotriva Hotărârii nr. 650 din 3 iulie 2007 a Plenului C.S.M.
Anulează Hotărârea atacată în ceea ce-l privește pe recurent și obligă intimatul să-i recunoască gradul profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2009.