Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată a Tribunalul București la data de 26 iunie 2007, reclamantul T.T. a contestat Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 4242 din 30 mai 2007, emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Pentru Adulți.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că decizia contestată este nelegală, pentru că gradul de handicap mediu în care a fost încadrat nu corespunde diagnosticului clinic, din anul 1993 până la ultima revizuire având gradul de handicap accentuat.
Prin sentința nr. 486 din 24 septembrie 2007, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declinat competența judecării cauzei în favoarea Curții de Apel București, reținând că actul a fost emis de o autoritate centrală, care potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 atrage competența în primă instanță a curții de apel.
Prin sentința nr. 1091 din 3 aprilie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată, cu motivarea că gradul de handicap mediu stabilit prin decizia contestată corespunde diagnosticului stabilit prin actele medicale și criteriilor aprobate prin Ordinul nr. 726/2002 al Ministerului Sănătății și Familiei.
Reclamantul a formulat recurs împotriva acestei sentințe, criticând-o pentru aprecierea incorectă a probei cu înscrisuri administrate în cauză, înscrisuri care duceau la concluzia încadrării sale în gradul de handicap accentuat, conform Legii nr. 448/2006.
Prin întâmpinările depuse la dosar, intimatele – pârâte Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Pentru Adulți și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 6 au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând în esență, că așa cum a reținut instanța de fond, evaluarea situației medicale a recurentului – reclamant în anul 2007 s-a efectuat prin prisma criteriilor aprobate prin Ordinul nr. 726/2002 al Ministrului Sănătății și Familiei, în vigoare la data respectivă, fiind în deplin acord cu acestea. Ulterior au intrat în vigoare noile criterii aprobate prin Ordinul comun nr. 762/1992/2007 al M.M.F.E.Ș. și al M.S.P., pe baza cărora s-a efectuat evaluarea din 2008.
În temeiul art. 305 C. proc. civ., în recurs a fost administrată proba cu înscrisuri, în cadrul căreia recurentul – reclamant a depus la dosar copia certificatului medical nr. 641 din 20 martie 2008 emis de Institutul de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice „N.P.” și copia certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 1816 din 30 aprilie 2008 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Sector 6 București.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul – reclamant și a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Prin Decizia nr. 4242 din 30 mai 2007, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți l-a încadrat pe recurentul – reclamant în gradul de handicap mediu (cod handicap 2), reținând în diagnosticul clinic codul de boală E 10 și o deficiență funcțională medie. Decizia a fost emisă în soluționarea contestației formulate împotriva certificatului nr. 1509 din 25 aprilie 2007, prin care Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți îl încadrase pe recurentul – reclamant în gradul de handicap ușor.
La data emiterii deciziei contestate era în vigoare Ordinul M.S.F. nr. 726/2002, prin care au fost aprobate criteriile medico-sociale pe baza cărora se face o încadrare în diferitele grade de handicap - ordin publicat în M. Of. al României nr. 775 din 24 octombrie 2002.
Anterior, pe baza acelui diagnostic clinic și în temeiul acelorași criterii medico-sociale, partea fusese încadrată în gradul de handicap accentuat prin mai multe certificate revizuibile anual, depuse în copie la dosarul de fond (nr. 1037 din 24 aprilie 2003, nr. 1188 din 29 aprilie 2004, nr. 1145 din 27 aprilie 2005, nr. 1390 din 26 aprilie 2006 – toate emise de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți), grad pe care, de altfel, l-a avut și înaintea anului 2003 pe baza actelor normative atunci în vigoare.
În aceste condiții, autoritățile emitente i-au suprimat recurentului – reclamant un drept care îi fusese recunoscut anterior, fără ca decizia administrativă să aibă o motivare solidă din punctul de vedere al evoluției criteriilor medico - sociale de încadrare în gradul de handicap, ceea ce denotă o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere în evaluarea situației individuale a părții, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.
Relevantă pentru analizarea conduitei autorităților emitente este și împrejurarea că la evaluarea anuală ulterioară, aferentă anului 2008, recurentului – reclamant i-a fost din nou acordat gradul de handicap accentuat, pe baza aceluiași cod de boală (E 10) și de handicap (2), prin certificatul nr. 1816 din 30 aprilie 2008, emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Sector 6.
În apărările formulate în întâmpinări intimatele - pârâte au făcut doar o referire generică la noile criterii aprobate prin Ordinul nr. 762/1992 din 31 august 2007, publicat în M. Of. nr. 885 din 27 decembrie 2007, fără a arăta, în concret, motivul pentru care în intervalul 2003 - 2008, anul 2007 a fost singurul în care recurentul – reclamant nu a întrunit condițiile pentru a fi încadrat în gradul de handicap accentuat.
Este adevărat că, de regulă, legalitatea unui act administrativ se analizează în raport cu cadrul legislativ și cu împrejurările existente în momentul emiterii lui, dar într-o situație cum este aceea din speță, în care încadrarea părții în gradul de handicap a fost supusă unei revizuiri anuale, în verificarea proporționalității măsurii dispuse cu motivele care au determinat-o și cu interesul ocrotit nu poate fi ignorată conduita administrativă anterioară și ulterioară actului contestat.
În consecință, având în vedere dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și constatând că sentința atacată este criticabilă prin prisma art. 3041 C. proc. civ., întrucât împrejurările arătate nu au fost avute în vedere de instanța de fond, Înalta Curte va admite recursul și va modifica sentința în sensul admiterii acțiunii reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul T.T. împotriva sentinței civile nr. 1091 din 3 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința atacată, în sensul că admite acțiunea reclamantului T.T.
Anulează decizia de încadrare în grad de handicap din 30 mai 2007 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și certificatul din 25 aprilie 2007 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Sector 6.
Obligă intimatele – pârâte să-i recunoască recurentului – reclamant gradul de handicap accentuat pentru perioada 30 mai 2007 – 30 aprilie 2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2009.