Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 24 ianuarie 2008, reclamanta T.M.M. a solicitat, în contradictoriu cu Uniunea Națională a Notarilor Publici, Camera Notarilor Publici Craiova și Ministerul Justiției, să se constate că perioada 2 septembrie 2004 – 1 mai 2007 constituie vechime în muncă juridică, specialitatea notar public și să fie obligați în solidar pârâții la daune materiale pentru această perioadă avându-se în vedere veniturile brute medii lunare realizate de notarii publici din municipiul Craiova, daune actualizate în fiecare lună până la plata sumei respective.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin sentința civilă nr. 108/2006 a Curții de Apel Craiova, irevocabilă prin Decizia nr. 522 din 14 ianuarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pârâții au fost obligați la îndeplinirea formalităților prevăzute de lege pentru numirea reclamantei ca notar public în Craiova și că, urmare a acestei hotărâri, a formulat prezenta acțiune, întrucât pârâtele au refuzat numirea sa ca notar public în municipiul Craiova.
Prin sentința civilă nr. 135/2008 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, acțiunea a fost respinsă reținându-se în esență că în perioada precizată reclamanta nu a exercitat funcția de notar public, deși avusese posibilitatea să opteze pentru unul dintre cele 11 posturi care erau vacante la data promovării concursului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen reclamanta.
În motivarea recursului s-a arătat: că instanța, deși a încuviințat proba cu înscrisuri, respectiv emiterea unei adrese către Camera Notarilor Publici Craiova, pentru a se comunica venitul mediu brut lunar realizat de notarii publici din Craiova în perioada 2 septembrie 2004 – 1 mai 2007 conform încheierii din data de 7 aprilie 2008, ulterior, la data de 26 mai 2008, instanța a respins aceeași probă considerând-o neutilă cauzei; că instanța a apreciat greșit că perioada 2 septembrie 2004 – 1 mai 2007 nu reprezintă vechime în muncă; că, față de hotărârea irevocabilă invocată nu avea obligația să opteze pentru vreunul din posturile vacante prevăzute în Ordinul M.J. nr. 1662/C/2004.
Oral, în fața instanței, recurenta a invocat nulitatea absolută a sentinței deoarece a fost pronunțată în camera de consiliu.
Verificând cauza în funcție de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.
Din probele administrate în cauză rezultă că prin sentința civilă nr. 108/2006 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantei, Camera Notarilor Publici Craiova și Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România au fost obligați să solicite Ministerului Justiției actualizarea numărului de locuri de notari publici, Ministerul Justiției a fost obligat la analizarea numărului de birouri de notari publici conform opțiunii reclamantei și pârâții au fost obligați să îndeplinească formalitățile prevăzute de Legea nr. 36/1995 pentru numirea reclamantei în funcția de notar public în circumscripția Judecătoriei Craiova.
În considerentele sentinței curtea de apel a reținut că, la data de 2 septembrie 2004, când reclamanta a optat pentru un post de notar public în circumscripția Judecătoriei Craiova, exista un post vacant eliberat prin încetarea calității de notar public, conform Ordinului nr. 1175 din 30 aprilie 2004.
Acest post nu a fost inclus în Ordinul M.J. nr. 1662 din 23 iunie 2004, emis pentru actualizarea numărului notarilor publici, ordin rectificat prin Ordinul M.J. nr. 3304/C din 3 decembrie 2004, după declanșarea prezentului litigiu.
Instanța de fond a înlăturat apărările pârâtei Camera Notarilor Publici Craiova în sensul că postul vacant era destinat schimbării sediilor birourilor notariale pentru notarii în funcție, conform art. 2 alin. (2) și art. 27 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995, aprobat prin Ordinul M.J. nr. 710/C/1995, cu motivarea că pârâta a invocat textele modificate prin Ordinul nr. 1758/ C din 30 iunie 2004, intrat în vigoare la 20 iulie 2004, ulterior emiterii Ordinului nr. 1662/ C din 23 iunie 2004 – ordin în care postul vacant menționat nu apărea deloc.
De asemenea, instanța de fond a reținut că în temeiul art. 3 din Regulamentul aprobat prin Ordinul M.J. nr. 710/C/1995 au prioritate notarii stagiari care au promovat examenul de notar public, în ordinea mediilor și a opțiunilor acestora, dar în condițiile în care reclamanta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 16 din Legea nr. 36/1995 și a fost singura care a optat pentru acest post, nu se poate invoca media mai mare a celorlalți participanți la concursul de notar public pentru justificarea refuzului rezolvării cererii sale.
Această sentință a devenit irevocabilă prin respingerea, ca nefondate, a recursurilor declarate de pârâți, conform Deciziei nr. 522/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Instanța de recurs a reținut că pârâții au refuzat rezolvarea cererii reclamantei, ceea ce constituie o îngrădire nejustificată a accesului la profesia de notar public, concretizată într-o exercitare abuzivă a puterii discreționare de care dispun autoritățile publice pârâte.
Constatându-se refuzul nejustificat al pârâților de rezolvare a cererii reclamantei, aceasta a formulat prezenta acțiune în despăgubiri, subsidiară celei rezolvată prin Decizia nr. 522/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, și subsumată tot noțiunii de „reparare a pagubei” utilizată în cuprinsul art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004. Cererea are un regim juridic diferențiat, în sensul că legea dă posibilitatea formulării ei pe cale separată, în termen de un an de la data când persoana vătămată a cunoscut întinderea pagubei, conform art. 19 din aceeași lege.
Reclamanta a formulat în termen legal cererea, la data de 14 ianuarie 2008, Decizia nr. 522 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, fiind pronunțată la data de 26 ianuarie 2007.
Prin această hotărâre s-a stabilit irevocabil împrejurarea că reclamanta a fost vătămată prin atitudinea autorităților pârâte. Situațiile privind refuzul pârâților de a rezolva cererea reclamantei precum și justificări ale refuzului, nu mai pot fi reiterate în prezenta cauză, acestea fiind irevocabil analizate prin decizia sus-numită. Sub acest aspect, instanța de fond în mod greșit a analizat susținerile pârâților și le-a încuviințat prin respingerea acțiunii reclamantei.
În cererea în despăgubiri, subsecventă acțiunii finalizate prin Decizia nr. 522/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, se analizează exclusiv temeinicia cererii în funcție de hotărârea precizată.
Astfel, se constată că în principiu cererea este fondată, deoarece s-a stabilit cu putere de lucru judecat culpa pârâților în vătămarea dreptului reclamantei de a avea acces la funcția de notar public în municipiul Craiova.
Pârâții nu s-au conformat hotărârii instanței, decât la data de 1 mai 2007, deși, astfel cum se reține în Decizia nr. 522/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, recurenta și-a exprimat opțiunea pentru postul respectiv la data de 2 septembrie 2004. Pentru această perioadă reclamanta nu are culpă pentru neexercitarea funcției de notar public, ea neputând funcționa datorită refuzului nejustificat al pârâților, situație stabilită cu putere de lucru judecat prin hotărârea sus-precizată. În perioada în discuție recurentei trebuia să i se recunoască vechimea în specialitatea de notar public, neexercitarea acestei funcții datorându-se culpei pârâților.
Având în vedere că se impune administrarea de probe în ce privește cuantumul despăgubirilor, sentința se va casa și cauza va fi trimisă aceleiași instanțe spre rejudecare.
În fond după casare, curtea de apel va aprecia ce criteriu este optim pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor: veniturile brute medii lunare realizate de notarii publici din municipiul Craiova în perioada 2 septembrie 2004 – 1 mai 2005 sau media lunară a veniturilor realizate de recurentă de la data de 1 mai 2007 de când funcționează, la zi sau veniturile brute medii lunare realizate de notarii publici din municipiul Craiova în perioada 2 septembrie 2004 – 1 mai 2005, notari care să aibă însă aceeași vechime ca notar ca și reclamanta. Pentru o bună stabilire a cuantumului despăgubirilor, instanța de rejudecare va solicita Camerei Notarilor Publici Craiova acte în conformitate cu: dispozițiile art. 29 din Statutul Notarilor Publici; cu anexa nr. 1 la Statut, cu referire la art. 20 alin. (1) lit. t) din Statut și la art. 26 alin. (6) lit. f) din Legea nr. 36/1995.
De asemenea, instanța de fond va aprecia și va pune în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize de specialitate pentru valorificarea corectă a datelor care vor fi puse la dispoziția instanței de către Camera Notarilor Publici Craiova.
Cât privește motivul de recurs invocat oral, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., se constată că nu este fondat.
Dezbaterile la curtea de apel au avut loc în ședința publică de la data de 26 mai 2008, când s-a amânat pronunțarea la data de 2 iunie 2008, pronunțarea fiind făcută în ședință publică (filele 79 și 82 dosar fond). Mențiunea din sentință în sensul că a avut loc „Ședința din camera de Consiliu” (fila 80 dosar fond) reprezintă evident o eroare materială, care poate fi îndreptată în conformitate cu dispozițiile art. 281 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de T.M.M. împotriva sentinței nr. 135 din 2 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre soluționare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 februarie 2009.