Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul acțiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, reclamantul C.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâții D.G.F.P. Bihor, Garda Financiară – Comisariatul General lămurirea dispozitivului sentinței nr. 469/ CA din 1 noiembrie 2004.
2. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii
Reclamantul arată că a întâmpinat greutăți la punerea în executare a sentinței, fiind considerată de pârâți „ambiguă”, deoarece deși s-a dispus anularea selecției care a stat la baza preluării prin transfer în interesul serviciului a personalului cu atribuțiile Gărzii Financiare și a personalului care rămâne în structura Ministerului Finanțelor Publice, capătul de cerere privind încadrarea reclamantului prin transfer la Garda Financiară a fost respins.
3. Hotărârea instanței de fond
Prin sentința nr. 178 din 20 octombrie 2008, pronunțată în dosar nr. 4520/35/2004, Curtea de Apel Oradea a admis contestația la executare formulată de reclamant și în interpretarea înțelesului întinderii și aplicării dispozitivului sentinței nr. 469 din 1 noiembrie 2004, s-a reținut că reclamantul redobândește funcția deținută anterior emiterii Deciziei nr. 93 din 29 ianuarie 2004, urmând a se face o selecție potrivit criteriilor stabilite și comunicate de Garda Financiară în funcție de care se va face transferul reclamantului sau va rămâne în structura M.F.
4. Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de fond
Curtea de Apel Oradea a aplicat prevederile art. 400 C. proc. civ. și a enunțat considerentele de la pagina 7 din sentința nr. 469/2004, conform cărora în urma anulării Deciziei nr. 93/2004, reclamantul urmează să redobândească funcția deținută anterior și în urma anulării selecției făcute se va face o selecție potrivit criteriului profesionalismului în funcție de care se va stabili dacă reclamantul va fi transferat în interesul serviciului sau va rămâne în structura M.F.
5. Recursul formulat de pârâta D.G.F.P. Bihor
Motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul consideră că cererea reclamantului a fost formulată cu încălcarea prevederilor art. 401 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., nu a respectat termenul prevăzut expres de lege, conform căruia „contestația privind lămurirea înțelesului întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită”.
Instanța de fond a respins în mod greșit excepția tardivității formulării cererii, deoarece în dosar nu există dovada vreunui act de executare de natură a întrerupe cursul prescripției dreptului de a cere executarea silită.
6. Recursul formulat de Garda Financiară – Comisariatul General
Motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 C. proc. civ. și art. 3041 C. proc. civ.
6.1. Instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Recurenta invocă împrejurarea necitării, conform art. 89 și art. 1141 alin. (3) C. proc. civ., precum și faptul că cererea introductivă de instanță nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 112 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
6.2. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Instanța de fond, în interpretarea dispozitivului sentinței nr. 469/2004, a reținut în mod eronat că reclamantul redobândește funcția deținută anterior emiterii Deciziei nr. 93/2004, urmând a se face o selecție potrivit criteriului profesionalismului în funcție de care reclamantul va fi transferat în interesul serviciului sau va rămâne în structura M.F.
Din lecturarea dispozitivului se poate observa că instanța de fond a dispus că reclamantul redobândește funcția deținută anterior emiterii Deciziei nr. 93/2004, dar și că în urma unei noi selecții reclamantul va fi transferat în interesul serviciului la Garda Financiară sau va rămâne în structura M.F.
Recurenta consideră că în ipoteza în care reclamantul redobândește funcția deținută anterior la Garda Financiară nu este posibil ca în urma unei noi selecții acesta să fie transferat în interesul serviciului tot la Garda Financiară, pe funcția pe care deja a redobândit-o.
II. Considerentele instanței de recurs
1. Cu privire la motivul de recurs referitor la prescripția dreptului de a cere executarea silită și implicit a tardivității formulării acțiunii ( art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Potrivit art. 405 alin. (1) teza I C. proc. civ., „dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel”.
În materia contenciosului administrativ nu este prevăzut un termen de executare silită derogatoriu de la prevederile art. 405 C. proc. civ.
În speță, posibilitatea de a cere executarea silită a început la 21 aprilie 2005, conform art. 24 din Legea nr. 554/2004.
În termen de 3 ani, reclamantul a solicitat executarea sentinței, însă cursul prescripției a fost întrerupt conform art. 4052 alin. (1) C. proc. civ., deoarece recurenta - pârâtă Garda Financiară – Comisariatul General, în vederea lămuririi situației, a cerut punctul de vedere al Direcției Generale Juridice din cadrul M.E.F., conform adresei.
Răspunsul Direcției juridice nu a fost depus la dosar, iar reclamantul a fost nevoit să acționeze în instanță, prin cererea depusă la 15 septembrie 2008.
Față de acestea se va constata că acțiunea a fost formulată înăuntrul termenului de prescripție, potrivit art. 401 alin. (1)1 C. proc. civ., motivul de recurs fiind nefondat.
2. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. – încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Motivul de recurs se va respinge ca nefondat, deoarece recurenta a fost citată prin fax, existând dovada acestuia, iar sentința recurată a fost comunicată la sediul din București, sediul confirmat chiar de recurentă.
Mențiunile de la art. 112 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu sunt prevăzute sub sancțiunea nulității cererii, iar recurenta nu a făcut dovada vătămării, ce nu se poate înlătura decât prin anularea cererii având în vedere că părțile au fost citate la sediul acestora.
De asemenea, nu s-a făcut dovada vătămării lipsei din acțiune a numărului de înmatriculare în registrul comerțului, codul fiscal și contul bancar al recurentei.
3. Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., art. 3041 C. proc. civ. este întemeiat.
Dispozitivul sentinței nr. 469 din 1 noiembrie 2004 nu necesită lămurire, deoarece acesta dispune în mod clar anularea deciziei nr. 93/2004, anularea selecției care a stat la baza preluării prin transfer în interesul serviciului a personalului cu atribuțiile Gărzii Financiare și a personalului care rămâne în structura M.F.
S-a dispus și respingerea cererii reclamantului de încadrare prin transfer la Garda Financiară și despăgubiri.
Executarea hotărârii judecătorești trebuie făcută în sensul dispozitivului acesteia, respectiv a efectuării unei noi selecții de preluare prin transfer în interesul serviciului a personalului care rămâne în structura M.F. și a personalului care va trece la Garda Financiară reorganizată.
În mod firesc s-a dispus respingerea cererii reclamantului de încadrare prin transfer la Garda Financiară deoarece numai în baza unei noi selecții, care va respecta prevederile legale, se va hotărî dacă reclamantul rămâne în structura M.F. sau va fi transferat la Garda Financiară.
Interpretarea dispozitivului sentinței nr. 469/2004 prin referire la considerente excede prevederilor art. 400 C. proc. civ., deoarece dispozitivul nu conține mențiunea că reclamantul dobândește funcția deținută anterior.
Considerentele sentinței se referă la funcția dobândită anterior emiterii deciziei nr. 93/2004, care nu era în structura Gărzii Financiare astfel cum a fost reorganizată, ci subordonată M.F.P.
Instanța de recurs nu înțelege din ce motiv într-un termen rezonabil, nu s-a făcut o nouă selecție a personalului pentru a se putea stabili dacă reclamantul rămâne în structura M.F.P. sau trece în subordinea Autorității Naționale de control, la Garda Financiară, reorganizată conform O.U.G. nr. 91/2003.
În prezent, este firesc a se pune problema redobândirii de către reclamant a funcției deținute anterior emiterii deciziei nr. 93/2008, deoarece Garda Financiară a revenit în subordinea M.F., iar selecția nu mai poate fi realizată.
Astfel, dacă reclamantul a solicitat repunerea în drepturile avute anterior Deciziei nr. 93/2004, cererea este conformă sentinței nr. 469/2004, însă pentru aceasta nu este nevoie de lămurirea dispozitivului, care este clar, ci de studierea și înțelegerea reglementărilor intervenite după apariția O.U.G. nr. 91/2003.
4. Față de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. și art. 30 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, urmează a se admite recursurile, a se casa sentința recurată și a respinge cererea reclamantului ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de D.G.F.P. Bihor și Garda Financiară – Comisariatul General, împotriva sentinței nr. 178/CA-P.I. din 20 octombrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și respinge cererea formulată de C.S., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 februarie 2009.